Ilie Bolojan spune că reforma salarizării din sectorul public trebuie făcută astfel încât salariile bugetarilor să fie stabilite mai transparent și să fie corelate cu productivitatea muncii și cu posibilitățile reale ale economiei. El susține că în prezent cheltuielile cu salariile din sistemul public sunt prea mari în raport cu veniturile pe care le încasează statul.
Premierul atrage atenția că România are aproximativ 1,28 milioane de posturi în sectorul public la finalul lui 2025 și că politicile salariale au evoluat separat de productivitatea muncii. În același timp, diferența dintre salariile din sectorul public și cele din mediul privat continuă să crească. Potrivit lui, România se află într-o situație problematică: are printre cele mai mici venituri fiscale din Uniunea Europeană, dar printre cele mai mari cheltuieli salariale raportate la aceste venituri, de circa 40%. Știrile ProTV au prezentat în urmă cu câteva luni faptul că țara noastră nu-și permite un aparat bugetar atât de scump.
Ilie Bolojan spune că viitoarea lege a salarizării va trebui să țină cont de angajamentele asumate de România privind reducerea deficitului bugetar. El afirmă că statul trebuie să păstreze cheltuielile salariale la puțin peste 8% din PIB, în condițiile în care acestea ajung deja la 166 de miliarde de lei, adică 8,1% din PIB.
În acest context, premierul spune că există doar două variante reale pentru majorările salariale din sectorul public: fie creșteri mici ale salariilor, fie, dacă se dorește acordarea unor creșteri mai consistente, reducerea numărului de angajați din instituțiile unde personalul este considerat prea numeros.
„Azi avem cheltuieli disproporționat de mari raportat la veniturile bugetare. Vor fi discuții între partide, între Ministerul Muncii și zona profesională din fiecare domeniu și se cuvine să prezint câteva date care nu pot fi ocolite. Avem 1.280.000 de posturi la finele lui 2025. Avem politici salariale decuplate de dinamica productivității muncii. Decalajul de salarizare dintre privat și public se adâncește. Avem o situație în care România are printre cele mai mici venituri fiscale din UE dar ca procent cele mai mari cheltuieli salariale ca pondere în veniturile fiscale, de 40%. Este o poziționare care nu ne avantajează și o restrângere pe care trebuie să o ia în seamă orice legiuitor”, a explicat premierul.
„Nu avem decât două posibilități reale: o creștere de amplitudine mică sau dacă se doresc creșteri mai mari, singura soluție este să reducem personalul acolo unde nu se justifică”, a mai explicat Ilie Bolojan.
Șase grafice care explică situația sistemului bugetar
Primul grafic prezentat de Ilie Bolojan arată că sectorul bugetar din România este dominat de două domenii mari: învățământ (27%) și sănătatea împreună cu asistența socială (31%). Împreună, acestea concentrează peste jumătate din totalul posturilor ocupate la stat în 2025. Asta înseamnă că o mare parte a aparatului public este formată din angajați din servicii esențiale, precum profesori, medici și personal auxiliar. În același timp, administrația publică are 20% din angajații de la stat, iar armata și structurile de ordine publică reprezintă 16% din aparatul bugetar.
Al doilea grafic prezintă modul în care sunt împărțite cele 168 de miliarde de lei cheltuite de stat pentru salarii în 2025. Cele mai mari sume merg către sănătate și educație, 27%, respectiv 26%. Trebuie precizat însă că anumite sectoare, precum armata, ordinea publică și justiția, consumă proporțional mai mulți bani decât ponderea lor în numărul total de angajați. Mai exact, apărarea și ordinea publică au consumat 23% din bugetul salariilor, iar sistemul judiciar 3%. Asta indică salarii medii mai ridicate în aceste domenii și sugerează că presiunea pe buget este influențată nu doar de numărul angajaților, ci și de nivelul salarial diferit între sectoare.
Cel de al treilea grafic arată că după 2017 salariile medii brute din sectorul public au început să se îndepărteze tot mai mult de cele din sectorul privat. În 2024, diferența dintre cele două este semnificativă.
Graficul cu numărul patru compară evoluția salariilor din sectorul public cu dinamica productivității muncii în economie și arată că salariile au crescut într-un ritm mai rapid decât productivitatea. Datele prezentate arată că politicile salariale din sectorul public au fost mai generoase decât ritmul de dezvoltare economică.
Graficul cinci surprinde o comparație între România și restul statelor UE. Acest grafic arată că România se află într-o zonă considerată de risc fiscal, deoarece țara are printre cele mai mici venituri fiscale ca procent din PIB, dar printre cele mai mari cheltuieli salariale raportate la veniturile colectate de stat. Astfel, problemele României nu ține doar de nivelul cheltuielilor salariale, ci și de capacitatea redusă a statului de a colecta taxe și impozite.
Ultimul grafic, cel cu numărul șase, arată evoluția ponderii cheltuielilor de personal în totalul veniturilor fiscale ale statului. În anumite perioade, mai ales în jurul anului 2020, aproape jumătate din banii colectați de stat mergeau către plata salariilor din sectorul public. Chiar dacă procentul a mai scăzut ulterior, nivelul rămâne ridicat și indică o presiune constantă asupra bugetului public. Graficul sugerează că statul are un spațiu fiscal limitat pentru alte cheltuieli importante, precum investițiile sau reducerea deficitului.
