Legătura nebănuită între microplastic, o sticlă de apă și celulită. Respirăm, mâncăm şi bem bucăţi minuscule de plastic
Când deschidem o sticlă cu apă rotim dopul și eliberăm fragmente minuscule de plastic, numite microplastice, pe care inevitabil le înghițim. Iar aceste microplastice din mediu se adună în... celulită. Iată și explicațiile.
Bucăţile infime de plastic, numite de specialişti microplasticele și varianta lor și mai mică - nano-plasticele- pot intra prin piele în organism. Străbat și celulele. Ne explică profesoara Simina Ștefan, de la catedra de mediu a Facultății de inginerie chimică și biotehnologii.
Prof. dr. ing. Simina Ștefan, Facultatea de inginerie chimică și biotehnologii: „Intrat în celule, un microplastic nu este recunoscut de celulă. Celula neștiind ce să facă cu acel microplastic, îl evacuează și ajunge în ţesturile adipoase, pentru că e lipolitic. Adică el aderă în special la compușii grași şi se depune în țesuturile adipoase. Așa zisa celulită de fapt nu e o grăsime, e o amestecătură de compuși toxici cu grăsime. De fapt, este inflamație a țesutului adipos cu mulți compuşi toxici.”
În acest moment, sunt interzise microplasticele în produse farmaceutice, dar și în produse cosmetice. Până în 2035, Uniunea Europeană va impune limită maximă de microplastice în apă potabilă.
Respirăm, mâncăm şi bem bucăţi minuscule de plastic. Și ne întrebam cum este posibil să fie peste tot în mediu?
Luăm o sticlă de apă şi îi desprindem dopul. Când bem apa, automat înghiţim și plastic. La fel se întâmplă şi când folosim, de pildă, mixerul într-un vas din plastic - producem microplastice și le introducem în mâncare. Folosim caserole de plastic în frigider. În special mâncarea grasă, va prelua plastic.
Prof. dr. ing. Simina Ștefan, Facultatea de inginerie chimică și biotehnologii: „Tot ce înseamnă materiale plastice - au o capacitate de a se degrada sub acțiunea mecanică, ai o sticlă de apa, păi o simplă frecare - se desprind microplastice. Trebuie să știm că ajung până la 400.000 de microplastice într-un an să le ingerăm, fie să le depozităm în diverse țesuturi.”
Plasticul este periculos şi când stă în razele soarelui, indiferent unde îl găsim. Se produce o reacție din care rezultă microplastic.
Prof. dr. ing. Simina Ștefan, Facultatea de inginerie chimică și biotehnologii: „Expunerea acestor obiecte din material plastic la lumină, la o varietate climaterică de la iarnă 5 grade până vara, la 30 de grade. Prin expunere lumina şi aerul degradează aceste materiale plastice în dimensiuni foarte mici.”
Și ambalajele biodegradabile eliberează plastic
Uniunea Europeană ne-a impus să folosim ambalaje biodegradabile, să protejăm astfel mediul. Se degradează când ajung pe sol. Dar produc, simultan, microplastic.
Iată explicația:
Prof. dr. ing. Simina Ștefan, Facultatea de inginerie chimică și biotehnologii: „Acesta presupune fragmentarea acestor materiale plastice în microplastice într-un timp foarte scurt. Aceasta e o altă sursă foarte importantă de microplastice. Chiar dacă se introduc acele molecule de oxigen, care favorizeză biodegradarea, totuşi se vor fractura acele macromolecule în microplastice - le găsim în mediu, le putem respira.”
Aşadar, respirăm, mâncăm și bem plastic – fără să vedem aceste particule. Nu avem în prezent nicio posibilitate reală să limităm expunerea.
