Cura de slăbire nu este o invenție nouă, oamenii s-au luptat dintotdeauna cu kilogramele în plus, iar o metodă ușoară și eficientă de „a topi" grăsimea, n-a fost descoperită. Încă. La o scurtă trecere în revistă a strategiilor legate de slăbit, constatăm cu tristețe că foamea, și, implicit mâncatul puțin, sunt sfinte.
Dilema este cum reușești să rabzi de foame? Din antichitate până în zilele noastre soluțiile au fost cât se poate de radicale și drastice: foame, frig, nesomn, mișcare, purgative, laxative și, în sec XX, amfetamine.
Pentru amuzament merită să aflați cum s-au chinuit oamenii de-a lungul timpului să slăbească. Hippocrate recomandă munca fizică grea înainte de masă, ca să gâfâi de oboseală. Și pentru Soranus, un medic din secolul II, soluția este să dormi cât mai puțin și să te miști cât mai mult. În plus se recomandă să mănânci o singură dată în zi, un singur fel de mâncare - rece, pe bază de legume, cu un pic de pește sau carne.
Încă din antichitate se practica deja consumul de laxative și vomitive. În evul mediu, atitudinea rămâne aceeași: Avicenna pune accentul pe mișcare și purgative care să împiedice digestia. Începând cu anul 1700 obezii erau sfătuiți să doarmă puțin, să transpire mult și să abuzeze de laxative. La Paris, doctorul Antoine Petit folosește oțet și cafea neagră ca ajutor pentru slăbit, iar în Anglia doctorul Malcom Fleming prescrie ingestia de săpun ca să topească grăsimile.
Nu există „leac” pentru obezitate
Începutul secolului XX, deși aduce o înțelegere mai bună a fenomenelor de calorimetrie și efort muscular, vine tot cu regimuri de slăbire restrictive. Cura Guelpa se baza pe înfometare, nefiind permise decât apa și ceaiurile calde, plus un purgativ pe bază de ulei de ricin. În anii '20 cura de lapte a doctorului Leven consta din consumul a 10 cești de ceai în primele 2-3 zile, apoi alte 10 zile în care se consuma exclusiv lapte cald parfumat cu vanilie, caramel sau cafea.
Din păcate nu există un „leac" pentru obezitate, oamenii rabdă de foame și acum, în secolul XXI, așa cum o făceau în antichitate. Nu avem mecanisme naturale de slăbit, iar foamea este o senzație de care nu putem uita! Cât despre voință, slabă speranță că ne putem abține pe termen lung, instinctele ne fac mâncăcioși și pofticioși. Mâncare puțină și greu de găsit, un stomac mic și hormoni care să blocheze apetitul… asta ne-ar putea salva. În așteptarea acestui miracol, merită să fim îndrăgostiți- e singura situație în care uităm de mâncare!
.webp)
