Ce poate să facă părintele? "Mă bucur să fiu cu tine!", "Mă bucur când mă uit la tine". Să vă manifestați bucuria față de existența copilului devine cel mai mare ajutor pentru psihicul acestuia.
Mariana Demeter, psiholog clinician: „În primii ani de școală e important să avem atâta empatie față de copil încât el să vină să ne povestească orice. Și să-l învățăm să vorbească despre el. Pentru că el are tendința să vorbească „Ai văzut ce a făcut Ana, Alina". Dar noi să-l întrebăm: Dar tu cum te-ai simțit atunci? Dacă avem relația asta, conexiunea asta permanent, atunci o să identificăm imediat dacă e voba de ceva, o schimbare negativă în comportament sau în starea lui emoțională”.
„Tu cum te-ai simțit?". Este întrebarea perfectă legată de școală. Ce mai poate să facă părintele? Spuneți-i clar: Mă bucur să fiu cu tine!, "Mă bucur de tine!" - și așteptati reacția. Evitați întrebările, care produc doar anxietate și lipsa încrederii în propria persoană. "Ce ai făcut azi la școală? - spus obsesiv, "Ce notă ai luat?, Ce notă au luat ceilalți?".
Elena Brănaru, medic primar psihiatrie pediatrică: „Un copil dacă este trist, nefericit, dacă are performanțe proaste la școală, ar fi bine să te duci undeva să întrebi, nu să-l consideri prost și că nu are performanțe bune la școală. E foarte important să vorbim de la om la om, nu de la poză la poză”.
Iar la școală, evaluarea corectă se face în raport cu propria persoană. La începutul anului școlar, sunt la un nivel. Și, în raport cu începutul, vor fi evaluate progresele mele doar în raport cu mine. Comunicate doar mie.
Ovidiu Pânișoară, Facultatea de Psihologie: „Eu compar într-o clasă elevii - deja am o problemă! Iar comparația socială – capra vecinului - societatea română învață din familie, trebuie să fii mai frumos ca celălalt, nu trebuie să fii bogat, ci mai bogat decât celelălalt. E o comparație paguboasă!. Ajungem să avem nivelul de creștere al depresiei extrem de mare. Nu ar trebui să mă intereze nivelul clasei, eu am obținut o notă pentru ce pot eu în raport cu mine!”.
Altfel, copilul se raportează permanent la exterior, la alții, apare neliniștea. Prima caramidă a bolillor numite tulburare de anxietate și depresie.
