Apa și aerul introduse în dulciuri pot trata dependența de zahăr
Cum ne tratăm dependența de zahăr? În copilărie ori la vârsta adultă - cu apă și aer. Ambele introduse în dulciuri. Rezultă înghețată, pufuleți sau vată de zahăr.
O mână-două de porumb bine uscat, trei-patru minute de răbdare agitată și apoi o erupție spectaculoasă.
Cum se fac floricelele? Boabele sunt supuse unei surse de căldură intensă. Apa rămasă în ele se transformă în vapori și explodează. Amidonul din interiorul boabelor devine partea albă, crocantă și gustoasă. Iar coaja bobițelor devine și ea comestibilă. Sunt două metode de a face popcorn- cea uscată, adică direct în tigaie sau în ceaun și cea cu un pic de ulei, unt sau untură.
Desigur, floricelele cu grăsime sunt mai gustoase și pocnesc mai mult, pentru că temperatura e distribuită egal. Dar, odată ce le-am obținut, ține de gustul fiecăruia cum le consumăm- dulci sau sărate- și în ce cantitate- o porție mică sau cu găleata. Copiii mai mici de trei ani pot mânca numai bucăți de floricele, iar coaja trebuie îndepărtată și ea, ca cel mic să nu se înece.
Dr. Veronica Crișan, medic pediatru: „Ele chiar trebuie recomandate copiilor mari, care chiar pot să mestece și să nu existe riscul ajungerii lor în alte zone decât calea digestivă”.
Trecem la o bomboană uriașă, în care intră de fapt doar două-trei lingurițe de zahăr tos și foarte mult aer. Nu există copil- ba chiar și adult- să nu găsească în lupta cu vata pe băț o reală plăcere. E un joc de viteză- fâșie în gură, alta lipită de obraji, și o parte preschimbată în lipici pentru degete.
Vata de zahăr împlinește curând 130 de ani, timp în care și-a câștigat un loc solid pe podium, în preferințele copiilor din toată lumea. Cu toate că sunt zone din Asia unde și adulții o caută pentru gustarea de dinainte de prânz. Culmea, a fost creată chiar de un medic dentist din Statele Unite, care și-a pus imaginația la treabă împreună cu un amic cofetar. Cei doi au creat un aparat care încingea cristalele de zahăr până le aducea la o forma lichidă, apoi arunca materialul cu viteză mare printr-un sistem, obținând textura de norișor pufos.
Vorbim, desigur, de o sursă de zahăr, permisă- cu oarecare zgârcenie- copiilor sub 3 ani, și care ar putea să ajungă în meniul celor mai mari la două-trei săptămâni- nu se va întâmpla nimic rău, mai ales dacă și mama sau tata luptă cu norul dulce, împreună cu juniorul.
Să nu uităm de pufuleți. Ce sunt de fapt? O gustare crocantă, dar care- la propriu- se topește în gură. Sunt făcuți din făină de porumb- cel mai adesea- dar pot fi și din orez, grâu, sau alte cereale. Apoi ulei și sare.
Dr. Veronica Crișan, medic pediatru: „Acum există variante în farmacii speciale pentru bebeluși. De principiu, pot fi dați sugarilor în jur de 9 luni, pentru că aceasta e vârsta la care încep să mănânce o altfel de granulație, decât varianta clasică de piure.
Pufuleții sunt uneori aromați cu brânză, caramel, chili, ceapă sau usturoi ori condimente diverse. Pentru copii e recomandată, desigur, varianta fără adaosuri.
