Educația din Finlanda, ruptă din altă lume. Cât câștigă o educatoare și de ce copiii nu i se adresează cu ”doamna”
În Finlanda, timpul petrecut în aer liber este considerat esențial pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Această practică stimulează creativitatea, întărește sistemul imunitar și dezvoltă mobilitatea.
Programa finlandeză de la grădiniță cuprinde plimbări lungi în natură, de două ori pe săptămână. Iar asta se întâmplă indiferent de vreme. La noi, lucrurile stau exact pe dos. În școala primară, nu de puține ori, la ora de sport copiii fac matematică sau limba română.
Urmăriți un nou episod al campaniei ”Deșteaptă-te, România!”.
Dis de dimineață, am ajuns la o grădiniță din Rusko - o localitate din vestul Finlandei, înconjurată de pădure. I-am găsit pe cei mici în plină activitate.
O clasă are 20 de copii. De ei, se ocupă o educatoare și mai multe asistente. În Finlanda este absolut obligatoriu ca și asistentele să aibă 2 ani de studii pedagogice.
”Anne Saramaki, directoarea grădiniței: Fiecare asistentă are propriul grup mic de care se ocupă.
Reporter: Și câți copii are o asistentă?
Anne Saramaki: Aici sunt patru sau cinci”.
Așadar, în țara nordică, o educatoare nu este niciodată singură la clasă, cu o mulțime de copii, așa cum se întâmplă în România. La noi, un cadru didactic poate să aibă în grijă și 30 de minori. Și totuși, în ultimii ani, și-n Finlanda au apărut probleme. Aflăm asta chiar de la Ministerul Educației.
Kouni Kangasniemi, reprezentantul Ministerului Educației în Finlanda: ”Una dintre provocările din Finlanda este că am văzut că ne lipsesc educatorii în Finlanda. Așa că, uneori, orașele se luptă cu adevărat să aibă aceste locuri, dar până acum au reușit”.
Sondajele arată că salariile educatorilor nu sunt atractive pentru tineri. În timp ce un educator finlandez câștigă peste 3.000 euro pe lună, în România, venitul unui dascăl cu experiență în educația preșcolară nu depășește 7.000 de lei lunar. Adică, este de 2 ori mai mic decât în țara nordică. Deși, la clasă, încărcătura lui este mult mai mare, pentru că nu are niciun ajutor.
Lăsăm problemele de-o parte și ne întoarcem în grădinița din Rusko. După ce ne-am jucat și am folosit tehnologia, ne pregătim să plecăm cu copiii la plimbarea obligatorie.
Statul finlandez îi ajută pe părinți să aibă locuri în grădinițe. În România, statul îi umilește
”Am ajuns în pădure împreună cu copiii, după un drum de 20 de minute. Sunt 6 grade afară, dar pentru ei nu niciun fel de problemă. Sunt obișnuiți cu această activitate”.
În România, activitățile în aer liber nu sunt cuprinse în programa școlară.
În loc să i se adreseze cu "doamna educatoare", acest copil o strigă pe nume.
”Reporter: Ți-a spus pe nume? Milla?
Milla: Da… Milla…Noi folosim numele noastre…”.
În Finlanda, adresarea la persoana a doua este o normalitate, inclusiv la gimnaziu sau liceu. Nimeni nu le vorbește dascălilor cu "domnul” sau ”doamna profesor”.
”Reporter: Deci, nu este nevoie să spuneți domnule profesor?
Jouni Kangasniemi, reprezentantul Ministerului Educației din Finlanda: Nu, nu, pentru că întotdeauna te plasează automat pe un podium puțin mai înalt, iar - atunci când este vorba de educație - nu ar trebui să te plasezi pe un podium”.
Statul finlandez are grijă să asigure suficiente locuri în grădinițe. Asta în comparație cu bieții părinți din România, pe care autoritățile îi umilesc în fiecare an. Îi lasă să stea noaptea pe la cozi, să doarmă pe trotuare și să se lupte, la propriu, pentru a prinde un loc într-o grădiniță de stat.