Timpul petrecut departe de copil nu poate fi compensat cu niciun cadou. Sfatul psihologului
Uităm azi de ghiozdane, hăinuţe, rechizite ori gadgeturi. Luaţi o foaie şi o hârtie şi notaţi, în fiecare zi, cât staţi cu propriul copil fără să faceţi neapărat ceva.
Acest timp este exerciţiul vital care îi construieşte sănătatea psihică.
În loc de o jucărie nouă, o jumătate de oră petrecută împreună. În loc de o hăinuţă nouă, încă o jumătate de oră împreună. Sunt soluţii inventate de psihologi, încă de acum 40 de ani. Atunci, au remarcat că mamele şi taţii încearcă să compenseze absențele prin cadouri, obiecte atractive. În nevoile primare ale oricărui copil, pe lângă hrană şi apă, stă însă apropierea de părinte.
Opt ore la serviciu şi încă patru timp liber din 12 cât are o zi. Prea puţin timp liber. Ce fac dacă am copii şi prea puţin timp petrecut alături de ei?
Bogdana Bursuc, psiholog: ”Un exerciţiu foarte simplu, pe care îi invităm pe toţi părinţii să il facă, este să scrie care sunt lucurile cele mai importante pentru ei, primele 3 în viață, şi atunci să vadă o zi întreagă cât timp le dedică.”
Cum rezolvăm problema în privinţa timpului cu propriul copil? Măcar 5 minute pe zi arătaţi-i că vă bucuraţi de el. Staţi cu cei mici, fără neapărat să vorbiţi. Doar nu vă încruntaţi, nu vă încordaţi, chiar dacă sigur aveţi probleme. O să vorbească ei despre ce le trece prin cap. E un exerciţiu fundamental, zilnic, care înseamnă, de fapt, construcţia sănătăţii psihice a viitorului adult.
Între 0 şi 6 ani, copilaşul învaţa încrederea. Plânge? Nu-i spuneţi să nu mai plângă, ci că sunteţi alături de el. Râde? Din nou, spuneţi-i că îi sunteţi alături.
Pe acest ataşament primar construit între 0 şi 6 ani învaţă română, matematică, fizică, chimie, limbi străine. Şi, ulterior, o maserie. "Ai luat notă mică pentru că nu ai învăţat!" - se transformă, conform acestui detaliu al psihicului uman, în "ai luat notă mică pentru că nu am fost suficient DISPONIBIL pentru tine!".
Priviţi şi în această perspectivă performanţele şcolare. Şi, dacă sunt slabe, mai mult decât meditaţiile interminabile sunt zâmbetele care dau siguranţă: ”Sunt alături de tine! Ai încredere în mine! Am încredere în tine!”
.webp)
