Sfaturile psihologilor pentru familiile cu parinte unic. Cum sa cresti un copil independent si puternic
“Sa ai viata ta!”, este sfatul psihologilor pentru parintii de toate varstele. “Sa nu crezi ca propriul copil iti apartine!”. Iata cum se pun caramizile unei vieti psihice sanatoase, intr-o familie functionala.
“Copilul e viata mea!’’, obisnuiesc sa spuna parintii. Iar psihologii practicieni au argumente cand le dau replica: “Viata dumneavoastra si viata copilului sunt doua vieti separate!’’.
Ideea: “ma dedic 100% cresterii copilului” inseamna, in primul rand, sa nu va traiti propria viata.
Si, in al doilea rand, sa va simtiti indeptatiti sa luati toate deciziile pentru copilul dumneavoastra, situatie periculoasa:
Bogdana Bursuc, psiholog: “Riscul este sa obtin cumva contrariul, copilul acela nu va mai avea personalitate, va fi de fapt o incarnare a dorintelor, a asteptarilor mele.”
Din aceste motive, psihologii care aud dramele existente in familii aparent fericite insista:
“ARATATI-LE deschis celor mici TOATE celelalte relatii pe care le construiti. Mai exact, relatia cu partenerul de viata, relatia cu prietenii pe care ii aveti, relatia cu oamenii alaturi de care munciti.”
Jeni Chiriac, psiholog: “Daca aceste lucruri le invata, le vede vede in familie, isi pot extrage singuri, fara sa le tinem o teorie a chibritului , lucruri de care au nevoie, vor fi mai afectivi, mai darnici, mai empatici, decat persoane care vor simti nevoia de a umple un vid.”
Aceaste recomandari sunt cu atat mai importante daca sunteti parinte unic.
Bogdana Bursuc, psiholog: “Chiar daca isi cresc copiii singuri, asta cu atat mai mult trebuie sa isi contruiesca o viata personala pentru ca atunci riscul ca toate nevoile sa fie suplinite de propriul copil e mai mare.”
A doua mare constructie psihica sanatoasa intr-o familie poate suna ciudat. ‘’Sa nu ai asteptari de la copil’’. ‘’Sa il accepti asa cum este!’’. ‘’Sa ii accepti alegerile constiente!’’.
Bogdana Bursuc, psiholog: “Le-am dat viata, noi suntem un context in care ei pot creste si in care noi le putem oferi educatie si tot contextul, insa ei nu ne apartin.”
Mai exact, copiii sunt celebrarea vietii, nu obiecte personale. Le-ati dat viata tocmai ca sa respectati viata.
