Psihologii, ingroziti de raspunsul "am facut un copil ca sa ma ajute la batranete". De ce este o afirmatie grava
"Sa ma ajute cineva la batranete!'', ''Sa ma iubeasca si pe mine cineva!'', ''Sa am cui sa las tot, ca nu degeaba am muncit!''. Sunt raspunsurile frecvente la intrebarea: "De ce ati facut un copil?'
Tocmai o astfel de gandire afecteaza, insa, din start relatia dintre tabere, spun psihologii.
"De ce am facut un copil?" e genul de intrebare pe care fiecare parinte trebuie sa si-o adreseze destul de des. Doar asa se poate aseza pe o linie a normalitatii.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Clinicienii spun insa ca, frecvent, raspunsurile pe care le aud ii ingrozesc. De la clasicul "ajutor la batranete", la cinicul "sa imi salvez relatia". Ce semnifica toate aceste afirmatii?
Cresterea si dezvoltarea normala a unui copil sunt sufocate astfel.
Bogdan Bursuc, psiholog: "Copilul nu va fi cu personalitatea lui, ci va fi cu o incarnare a dorintelor mele, a ceea ce cred eu conform cu experintele mele."
Acesta este doar contextul in care creste un copil. Mascat de asa-zisele intentii bune ale parintilor. "Fac totul pentru copilul meu". Totul insa poate fi redus la nimic, in timp.
Bogdan Bursuc, psiholog: "Au renuntat sa aiba obiective de viata personala, niste planuri de viata personala si isi traiesc viata prin propriul copil, dar in felul acesta il sufoca. Si noi ce trebuie sa intelegem ca parinti ca sa putem oferi binele in doza care face bine, este sa intelegem ca copiii nostri nu ne apartim, le-am dat viata, suntem un context in care ei pot creste, dar ei nu ne apartin. Un sfat foarte important pentru parinti este a nu pune egal viata nostra egal viata copilului sau copilul cu viata noastra. Si sa ii lasam sansa copilului de a alege!"
Pentru ca nu sunt obiecte, ci fiinte care trebuie sa se dezvolte independent. In felul acesta, eliminati conflicte inutile si frustrari. "Eu ti-am dat si tu ma superi!". Ori "Nu faci ce iti spun eu!"
Jeni Chiriac, psiholog: "In felul acesta ii cream o stima de sine, il ajutam sa se adapteze. Vorbim despre nevoile noastre emotionale de a fi incurajati, intr-o forma sau alta sprijiniti, aprobati intr-o maniera in care calitatile noastre capata valoare."
Doar asa cresc sansele ca cel mic sa aiba parte de o dezvoltare psihica armonioasa.
Sursa: Pro TV
Etichete: copii, parinti, csid, oana cuzino, batranete,
Dată publicare:
12-05-2017 09:45