Pe măsură ce trece timpul, oasele îşi pierd din volum. Cum evoluează boala parodontală
Pe măsură ce trece timpul, oasele îşi pierd din volum. Vedem fenomenul clar, la o simplă radiografie dentară.
În această zonă, e utilă reconstrucţia osoasă înainte de intervenţii stomatologice mari. Nervii mandibulari trebuie protejaţi. La fel, sinusurile.
În afară de traumatisme, din două motive ne pierdem dinții: cariile şi boala parondontală. Cariile afectează mai întâi coroana dentară, apoi rădăcina și dintele nu mai poate fi salvat.
Boala parontolală, care evoluează în lipsa igienei profesionale regulate şi a tratamentului, distruge tocmai ţesuturile care susţin dinții.
Dr. Petronela Luca, medic implantolog: „Boala parodontală poate duce la pierderea dinţilor, la extracţia acestora, dacă nu se intervine din timp, pentru că dinţii nu mai au susţinere în alveolă şi toate ţesuturile de susţinere au dispărut.”
Un dinte pierdut, indiferent de motiv, duce la pierderea osului în care a stat. Pierdut de multă vreme, implică ulterior reconstrucţii osoase, înainte de orice implant.
La mandibulă, adică la maxilarul inferior, resorbţiile osoase severe, produse prin pierderea mai multor dinţi, au impact asupra nervului alveolar. Aceasta ajunge sub gingie, în mod anormal.
Odată ajuns la suprafaţă, determină dureri ori furnicături, când consumaţi alimente mai tari. În cazul implanturile clasice, acest nerv e mutat, fizic, din zona unde se va insera implantul. Dacă nu s-ar muta, zona ar fi mereu anesteziată.
Un implant nou, numit subperiostal, nu are impact asupra nervilor din zonă. Vorbim, de fapt, despre o structură din titan, care se pune în oasele de susţinere.
Această structură din titan se face personalizat, pentru fiecare pacient, pentru că şi anatomia e unică, dar şi modul în care se petrece resorbţia osoasă, în urma pierderii dinţilor, e unică.
