"Nu vreau si iar nu vreau", situatia in care parintii nu stiu cum sa procedeze cu copiii lor. Sfaturile psihologilor
"Nu vreau si iar nu vreau!" Recunoasteti situatia? Implica un copil cu plamani sanatosi si inclinatie spre teatru si o mica criza de personalitate.
Astfel de momente sunt enervante, stim. Atentie insa: pot fi amplificate si chiar determinate de catre parinti. Vedem cateva nuante ale unui ''Nu'' repetat cu incapatanare de catre cei mici.
Negativismul apare in jurul varstei de 2 ani. Se manifesta prin crizele de isterie. Copilul il ia pe ''nu'' in brate si circula cu el peste tot. Dezamorsati o parte din acest comporament, lasandu-l pe cel mic in pace cand exploreaza. Iata tipul de exemplu pe care insista psihologii:
Nicoleta Burlacu, psiholog: "Nu este nicio tragedie daca el deschide dulapul si ii pica toate lucrurile din dulap."
La 2-3 ani copiii exploreaza permanent. Nu au cum sa stea linistiti zece minute pentru ca nu au capacitatea cerebrala. ''Stai putin locului!'' este o situatie care naste conflicte cu parintii. Si nu are rezolvare decat peste ani buni.
''Nu vreau sa mananc!'' Vorbim despre o alta situatie care cere retragere din parte parintelui si nu rugaminti sau nervi.
Nicoleta Burlacu, psiholog: "Eu trebuie cedez, eu ca parinte, il las pe copil in pace si merge din acel loc. Il astept un pic sa se linisteasca si ma duc sa ii explic, punctual prin jocuri, prin intrebari ajutatoare. Incerc sa ajung la nivel lui, a doua oara nu face atat de mare criza."
Cand e linistit, spuneti-i povesti despre cum exprima ceea ce simte.
Indrumati-i sa se gandeasca la ei prin povesti simple. Pedepsele doar amplifica negativismul.
