"Nu vreau si iar nu vreau!". Cum sa rezolvam astfel de situatii si de ce pedepsele fac mai mult rau decat bine

"Nu vreau si iar nu vreau!" Recunoasteti situatia? Implica un copil cu plamani sanatosi si inclinatie spre teatru si o mica criza de personalitate.

Astfel de momente sunt enervante, stim. Atentie insa: pot fi amplificate si chiar determinate de catre parinti. Vedem chiar acum cateva nuante ale unui ''Nu'', pe care cei mici il repeta cu incapatanare.

Negativismul apare in jurul varstei de doi ani si este marcat de crizele de isterie. Copilul il ia pe ''nu'' in brate si circula cu el peste tot. Dezamorsati o parte din acest comporament, lasandu-l pe cel mic in pace cand exploreaza. Iata tipul de exemplu pe care insista psihologii:

Citește și

De ce este important sa ne controlam glicemia inaintea interventiilor chirurgicale. Analiza recomandata de medici

Nicoleta Burlacu, psiholog: "Nu este nicio tragedie daca el deschide un dulap si ii pica toate lucrurile din dulap. Este o tragedie pentru parinte."

La 2-3 ani copiii exploreaza permanent. Nu au cum sa stea linistiti zece minute pentru ca nu au capacitatea cerebrala pentru aceste momente de pauza. ''Stai putin locului!'' este o situatie care naste conflicte cu parintii si nu are rezolvare decat peste ani buni.

''Nu vreau sa mananc!'' Vorbim despre o alta situatie care cere retragere din parte parintelui si nu rugaminti sau nervi.

Nicoleta Burlacu, psiholog: "Eu trebuie sa cedez, eu ca parinte, il las pe copil in pace si merg eu din acel loc. Nu ma duc sa ii explic nu e bine ceea ce faci. Il astept un pic sa se linisteasca si ma duc sa ii explic punctual, prin jocuri, prin intrebari ajutatoare emotiile, cum se exprima aceste emotii. Incerc sa ajung la nivel lui in asa fel incat a doua oara sa nu faca o criza atat de mare."

Cand este linistit, spuneti-i povesti despre cum exprima ceea ce simte:

Adina Dumitrescu, psiholog: "Este normal sa nu iti placa sa iti ia jucaria din mana, dare u sunt aici sit e pot ajuta. Putem gasi alta jucarie, putem pleca daca vrei, putem sa respiram adanc sa ne treaca furia. Mici exemple de cum sa ii ajutam, sa le dam un model pentru mai tarziu, de a gasi resurse sa combata anumite situatii mai putin placute din viata lor. Plansul nu e nimic rau, furia nu este un lucru rau, e naturala, important este sa ii ghidam spre a gasi solutii ca sa combata ceea ce simt ei. Adica sunt furios, ma gandesc de ce sunt furios si apoi ma gandesc ce sa fac."

Indrumati-i sa se gandeasca la ei prin povesti simple. Pedepsele doar amplifica negativismul.

Articol recomandat de sport.ro

Ce face marea campioană Monica Roșu, la 20 de ani după ce s-a retras din gimnastică. "E o altă carieră"