Metodele prin care ne putem ajuta copiii să nu le mai fie frică. Cum dobândesc încredere în sine
"Ai grijă să nu cazi! Ai grijă să nu te urci în copac! Ai grijă că peste tot sunt pericole!" Chiar pot fi, dar acest comportament faţă de un copil îi va restrânge acţiunile.
Creierul nostru gândeşte negativ, pentru că e setat prin construcţie şi evoluţie să prevadă doar pericole. Totuşi, cum vă purtaţi cu cei mici pentru a nu le reteza aripile?
”Creierul nostru gândește de multe ori negativ pentru că este setat să se uite la pericole. Și atunci este bine să-l învățăm să vadă și lucrurile pozitive în viață”, explică conf. dr. Georgeta Pânișoară, Facultatea de Psihologie.
Așadar, să vedeți și lucrurile bune se învață! Cum? Cu încredere în propria persoană. Astfel încât, când apare un obstacol, vă gândiți că îl depășiți și nu vă apucă panica. Cum explicați propriului copil aceste lucruri?
Frica este o emoție datorită căreia supraviețuim. ”Sunt atent pentru că mi-e frică să nu cad”. ”Sunt atent când traversez strada pentru că mi-e frică să nu vină vreo mașină în grabă”. Problema este că dacă cel mic crește numai cu ideea de ”mi-e frică”, îi construiți, de fapt, boala numită anxietate.
”Frica ne face să evităm. Însă, eu dacă evit, evit, evit, atunci zona mea de acțiune, de viață se restrânge foarte foarte mult. Și eu ajung să trăiesc într-un cerculeț foarte foarte mic. Doar acolo eu mă simt confortabil. E foarte important în momentul în care unui copil îi este frică, părintele să nu zică: ”Ok, dacă ți-e frică, nu mai face!”. Într-adevăr, n-o să-i mai fie frică, dar nu ăsta este scopul. Scopul este să învețe că el se poate descurca în situația respectivă”, explică Bogdana Bursuc, psiholog.
Copilul nu are nevoie de raționamentul ”Ți-e frică, nu faci!”, ci de ”Știu că ți-e frică, dar sunt lângă tine și te țin de mână și reușim”.
”Vreau să mă urc în copac, simt că n-aș putea să o fac, simt că parcă n-aș putea să mă țin și atunci mi-e frică”. Și atunci ce are de făcut părintele? Trebuie, în realitate, să-l încurajeze pe copil și să-i ofere sprijinul necesar pentru a realiza lucrul de care îi este frică. ”Uite, dacă îți este frică, nu este nicio problemă. E normal să-ți fie frică. Hai, uite, urcă-te și eu sunt aici, da? Te prind!”, subliniază Bogdana Bursuc, psiholog.
Așa îi construiți încredere în propriile forțe, dar și în dumneavoastră. De această încredere o să aibă nevoie în fața oricărui examen. ”Hai să încercăm împreună!”, ”Hai să ne jucăm împreună!”, ”Hai, încearcă singur!”. Copilul așteaptă să audă acest tip de mesaj toată copilăria. Cortexul prefrontal, cel care ne ajută să luăm decizii de adult, este construit complet abia la 24 de ani. Până atunci, de fapt, ține copilăria.
