Cele mai toxice comportamente ale parintilor. Diferenta dintre atentia negativa si cea pozitiva
Cele mai toxice procese emotionale intr-o familie in care exista copii, sunt atentia selectiva, asteptarile si standardele. Altfel spus, vedeti doar latura negativa a comportamentului celor mici.
Totodata, nu va exprimati emotiile in fata lor, pe motiv ca ar putea fi interpretate drept... semne de slabiciune. Cortex prefrontal se numeste partea din creier corelata cu emotiile, comportamentele sociale si stabilirea obiectivelor.
Gaspar Gyorgy, psiholog: “Partea de corex prefrontal ajunge la maturitate la 20-25 de ani asta inseamna ca pentru copii adultii, parinti, cadre didactice suntem un surogat pt cortexul prefrontal al acestora.”
Alegeri 2024
21:03
Reacția lui Simion după Kievul a dezvăluit de ce nu are voie în Ucraina. Liderul AUR, apel către serviciile secrete
20:15
Document. Motivul pentru care George Simion a fost interzis în Ucraina. Guvernul României a publicat răspunsul Kievului
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
Asa se face ca multe comportamente ale parintilor pot avea efecte cu adevarat toxice in creierul celor mici. Incepem cu cea mai nociva credinta, asa cum o considera psihologii. Performanta inseamna succes in viata.
Gaspar Gyorgy, psiholog: “Doar ca, de cele mai multe ori, acel copil va fi epuizat, va alerga dupa performanta si va incerca sa le fac permament pe plac altora.”
La varsta adulta, spun psihologiii, tanarul va fi mai atent la ceilalti, in loc sa se concentreze pe propria persoana. Pe termen lung, costurile vanatorii de perfectiune sunt infinit mai mari decat beneficiile.
Atentia selectiva este cel de-al doilea tip de comportament toxic. Vedeti doar lucrurile pe care copilul le face gresit.
Gaspar Gyorgy, psiholog: “Problema este ce invata acest copil ca pentru a primi atentie din parte parintelui trebuie sa aiba un comportment problematic, copilul are nevoie atentie pozitiva din partea parintelui.”
Nu i se urca la cap, cum cred multi, daca aude cand observati faptele bune. Daca il laudati in acele momente.
''Tu n-o sa poti niciodata!'' este motivarea negativa prin care unii parinti cred ca-i pot struni pe cei mici. Intr-o prima etapa, produce frica. Iar de… frica, micutul va actiona in forta. Cel mai probabil, bine. Pe termen lung insa, apare, inevitabil, o constanta a vietii psihice. Eticheta ''nu sunt bun de nimic!''.
Bogdana Bursuc, psiholog: “Si atunci o sa-mi fie teama, o sa evit, nu o sa fac, o sa fie etichetat ca lenes, dar nu ma bag de frica.”
Fiecare copil devenit adult a experimentat aceste situatii, spun psihologii. Tot ei recomanda ca reactia, la maturitate, sa nu fie
"O sa le arat eu alor mei!''. Pentru ca astfel nu faceti decat sa perpetuati greselile parintilor. Mai degraba, o resemnare inteligenta si salvatoare de... timp e calea. "Atat au putut ei, atunci. Nu am de ce sa-i mai judec."
