De ce vor parlamentarii la Strasbourg?
Europarlamentarii, inclusiv cei romani, nu formeaza o mare familie. Odata ajunsi la Strasbourg sustin, sau nu, anumite initiative legislative in functie de grupul parlamentar la care sunt afiliati.
Cu alte cuvinte, oamenii de acasa simt mai greu ca sunt direct reprezentanti. Putini constientizeaza ca deciziile luate in forul european, desi par indepartate, sunt obligatorii.
Alesii europeni sunt obligati sa respecte deciziile care se iau in grupurile parlamentare la care sunt afiliati, chiar daca nu sunt intotdeauna de acord ele sau, mai rau, ar putea fi in defavoarea tarii de origine.
In Parlamentul European exista in acest moment sapte grupuri politice. Cel mai influent este al popularilor europeni, din care fac parte PD-L, UDMR si PNTCD. Urmeaza Socialistii, la care este afiliat PSD, si Alianta Liberalilor si Democratilor din Europa, din care face parte PNL.
Previzibil, fiecare in parte incearca sa-si impuna propriile initiative legislative. Pana sa se ajunga, insa, la vot calea e lunga si anevoioasa. Un europarlamentar care doreste o modificare a legislatiei dintr-un anumit domeniu trebuie sa-si convinga in primul rand colegii de grup sa il sustina. Apoi, urmeaza greul. Omul va incearca sa obtina cat mai multe voturi si de la adversarii politici.
Asa ca, la Strasbourg, s-a dezvoltat o adevarata piata de lobby. Exista inclusiv firme de acest gen care, contra cost, iti promoveaza initiativele.
Aceleasi firme reprezinta, insa, si interesele diverselor companii private care vor sa schimbe intr-un fel sau altul legislatia din domeniul in care activeaza.
Chiar si asa, la nivelul Uniunii, interesul cetatenilor pentru Parlamentul European este scazut. Poate si pentru ca cetatenilor nu le este clar ce se intampla la Strasbourg si cum ii afecteaza pe ei deciziile luate acolo.
E bine de stiut ca deciziile de la Strasbourg ne afecteaza pe toti. Mai bine de jumatate dintre actele adoptate sunt aplicate si in statele membre angajate prin tratat sa le respecte.
Altfel riscam sa ne judecam cu reprezentantii Comisiei Europene. Dovada: taxa de prima inmatriculare, pentru care Romania a fost acuzata ca cere prea multi bani la intrarea in tara a automobilelor second-hand.
