PORTRET DE CANDIDAT, ep. 8: Gheorghe Funar. Fostul primar al Clujului se bate la prezidentiale pentru Romania Mare

Putini mai stiu ca inainte de a deveni una dintre figurile cele mai colorate ale nationalismului romanesc, Gheorghe Funar a avut o pasnica cariera universitara. Dupa un stagiu la Intreprinderea de Constructii Cai Ferate, in 1977, la 28 de ani, a devenit cadru didactic in Cluj-Napoca, la Agronomie, iar dupa Revolutie a ajuns chiar prodecan al Facultatii de Horticultura. Printre studentii sai s-a numarat si Dacian Ciolos, comisarul roman pentru agricultura.

De la catedra la primarie
Dupa Revolutie, la fel ca multii altii, Gheorghe Funar a descoperit politica. In 1990 a fost printre membrii fondatori ai Uniunii „Vatra Romaneasca”, o organizatie nationalista care a jucat un rol cheie in declansarea conflictului interetnic de la Targu Mures in care 5 oameni au murit si cateva sute au fost raniti. In acea perioada Funar conducea filiala Cluj a „Vetrei” iar cand aceasta si-a creat o formatiune politica, Partidul Unitatii Nationale Romane, a devenit unul dintre liderii acesteia.

La primele alegeri libere, in mai ’90, PUNR a obtinut un rezultat slab – un pic peste 2%. La nivel regional, insa, „Vatra Romaneasca” si partidul sau reprezentau o adevarat forta politica, dovada faptul ca in februarie 1992 Funar a castigat primaria celui mai mare oras din Transilvania, Cluj-Napoca.

Un succes care a prefatat cel mai mare triumf electoral al PUNR: la parlamentarele din acelasi an partidul a iesit pe locul 4, cu 44 de parlamentari, iar la prezidentiale Funar a fost al treilea clasat, strangand peste 10% din sufragii si iesind primul in preferintele alegatorilor din Alba si Bistrita-Nasaud. Nu a trecut insa la politica de la centru, preferand sa ramana in fruntea Clujului, unde actiunile sale l-au facut rapid faimos in tara – si dincolo de granitele acesteia.

Citește și

Cât a costat campania pentru al doilea tur al prezidențialelor. Cheltuielile făcute de Nicușor Dan și de George Simion

Banci tricolore, pipe austriece si jocuri piramidale
Printre deciziile contestate ale lui Funar s-au numarat instalarea statuii lui Avram Iancu, montarea unei placute cu un text nationalist pe monumentul regelui maghiar Matei Corvin, parada morturara prilejuita de semnarea tratatului de baza intre Romania si Ungaria, dar si sapaturile arheologice menite a gasi dovada ca romanii au fost primii in Ardeal – si care in final au descoperit doar niste pipe austriece. Insa cea mai celebra a fost initiativa de a vopsi in culorile tricolorului bancile, pubelele de gunoi si stalpii si de a monta beculete rosii, galbene si albastre de sarbatori. Explicatia edilului a fost elocventa: nu e vorba de o provocare la adresa maghiarilor, pur si simplu e o combinatie odihnitoare de culori.

Si mai contestata a fost asocierea primarului cu ‚reteaua de intrajutorare” Caritas. Acesta si-a avut initial sediul chiar in primaria Cluj iar o vreme Funar l-a sustinut deschis pe Ioan Stoica, creatorul Caritas. Dar cand au aparut primele semne ca jocul piramidal se va sfarsi dezastruos, primarul s-a disociat rapid de Stoica si a supravietuit politic prabusirii Caritas in 1994 – ba chiar a mai castigat inca doua mandate la primaria Cluj.

Prea nationalist pentru Partidul Unitatii Nationale
Succesele electorale, dar si baza financiara si popularitatea oferite de asocierea cu Caritas l-au propulsat pe Funar in fruntea PUNR. A condus partidul vreme de cinci ani si a obtinut chiar si patru ministri in Guvern, dar nu a mai reusit niciodata sa repete succesul la urne din 1992.

La prezidentialele din 1996 a scos doar 3.2% din voturi iar declaratiile sale extremiste l-au marginalizat politic. In cele din urma, declinul PUNR a dus la debarcarea sa in 1997, urmata de excluderea din partid. A incercat sa il refaca sub numele de PUNR-F (de la Funar), pentru ca, in final, sa treaca la un vechi aliat al sau, Corneliu Vadim Tudor, care i-a oferit postul de secretar general al PRM.

Primarul care a omorat Consiliul Local
Contestat politic pentru extremismul sau, Funar a ajuns sa fie contestat si in justitie, fiind acuzat ca si-a folosit pozitia de primar in folosul fiului sau, care are afaceri in domeniul imobiliar. Intre Funar si consilierii locali a inceput un adevarat razboi, marcat de sicane care au facut deliciul presei: de pilda, in 2002 primarul a declarat mort Consiliul si a umplut sala de colaci si lumanari.

Insa, desi a adunat 1000 de procese civile, penale, comerciale si administrative, edilul nu a fost niciodata condamnat. In 2004 a pierdut insa definitiv primaria Cluj in fata lui Emil Boc, care s-a plans ulterior ca mostenirea lui Funar este atat de dezastruoasa incat nici macar bani de curent nu mai are.

Funar vs. Vadim
Fostul primar s-a consolat cu un post de senator PRM, in umbra lui Vadim. In Parlament, potrivit propriilor spuse, a avut „o activitate foarte bogata, nemaiinregistrata la niciun ales din ultimii 150 de ani”. De pilda, a propus ca toti elevii sa studieze Biblia in versuri scrisa de un tanar poet clujean sau ca posturile radio si TV sa difuzeze in egala masura stiri pozitive si negative – ambele idei fiind criticate chiar si de seful sau de partid.

In cele din urma, intre cele doua figuri emblematice ale nationalismului s-a declansat un conflict care a dus la ruperea PRM. La Congresul partidului din 2013 Funar a fost ales presedinte iar Vadim s-a trezit exclus, pe motiv ca ar conduce "dictatorial" partidul. "Unde prind licheaua, o strivesc!" i-a transmis atunci Vadim

Conflictul s-a mutat in justitie, unde Vadim a primit castig de cauza: Tribunalul Bucuresti si Biroul Electoral Central l-au recunoscut ca lider al PRM. Funar continua insa sa aiba sustinatori in partid, iar lupta cu Vadim s-a mutat acum la urne, amanadoi candidand la prezidentiale. Daca acestea vor schimba situatia in PRM, ramane de vazut dupa 2 noiembrie

Articol recomandat de sport.ro

„Nu ai fost fair-play, prieteno!” Sorana Cîrstea, reacție vehementă față de Naomi Osaka, după eșecul de la Australian Open