Sunt voluntari la Institutul Regional de Oncologie din Iași. Îi ajută pe pacienți să se orienteze prin spital, își împărtășesc experiențele și îi încurajează. Însă cel mai important, încearcă să-i convingă pe oameni că diagnosticul nu e o sentință la moarte.
Suzana, voluntar: „Mă ajută să știu că pot ajuta și eu pe cineva. Vin dimineața la prima oră, stau două ore și apoi fug repede la serviciu. Le-am explicat că m-am tratat și sunt bine.”
Pacientă: „Sunt foarte amabili, m-au ajutat, m-au întrebat unde am nevoie și m-au îndrumat. M-am bucurat că cineva m-a ajutat.”
Și Elena își face timp să fie de folos altor pacienți.
Elena, voluntar: „Am trecut prin boală și am văzut cât este de important să găsești pe cineva care să îți arate chiar și o ușă la care trebuie să stai. Și să îți dea o vorbă bună. Să vedem luminița de la capătul tunelului. Că această boală nu înseamnă moarte.”
Foștii pacienți au fost instruiți și, acum o lună, au început treaba. Îi îndrumă prin spital pe cei care trec acum prin momente de cumpănă, își împărtășesc experiența și, cel mai important, le oferă sprijin moral.
Teodora Alexa-Stratulat, medic oncolog la Institutul Regional de Oncologie Iași: „Ideea este să ai în fața ta un om care a trecut prin asta, simplul fapt că discuți cu o persoană care are în spate expunere la radioterapie, la oncologie ajută.”
Gabriel Dimofte, director medical la Institutul Regional de Oncologie Iași: „Vezi un pacient dezorientat, te oprești pentru 2 minute și îl întrebi ce nevoie are. Îi faci ziua mai frumoasă.”
Roxana Postolică, psiholog: „În momentul în care împărtășești cu cineva care are experiență, problema pare mai ușoară. Pentru că cel care a trecut prin problemă știe și este un exemplu că acum este dificil, dar se poate depăși această etapă.”
Numai la Institutul Regional de Oncologie din Iași, anul trecut, au fost internați peste 11.000 de bolnavi.
