"Sexul lui Dumnezeu". Cristian Tudor Popescu critica dur decizia de a interzice filmul "Nymphomaniac" in Romania
Lupta mare la CNC pe tema interzicerii filmului lui Lars von Trier „Nymphomaniac” vol. II, intrucat ar contine secvente porno, cu ceva elemente sado-maso.
"Vigilenta domnilor si doamnelor de la Cenzura ii face sa rada cu vorbe pe pustii zilei de azi. Un adolescent care sa nu fi vazut pana la venerabila varsta de 18 ani niste filme XXX pe computer sau la televizor poate fi expus in vitrina. In general, tineretul nostru, ori si-a inceput activitatea sexuala de la 13-14 ani, ori se masturbeaza in fata micului ecran.
Iar vorbirile de toate zilele de la televizor sunt de o trivialitate impanata cu obscenitati pe care nu le marcheaza nicio bulina rosie.
Am vazut „Nymphomaniac” vol. I. Bineinteles ca exista scene de sex cu expunere clara de organe. Numai ca la von Trier ele au o noima.
Cineast rar al acestor vremuri mici, danezul indrazneste sa faca film despre soarta rasei umane, nu despre indivizi. In directa descendenta ontologica tarkovskiana, el tinteste transcendentul din si dincolo de fiinta omeneasca.
In „Breaking the Waves”, calea spre dincolo este dragostea unei femei pentru barbatul ei. Si sexul. In „Dogville”, religia crestina sau, mai exact, contrariul ei. Si sexul. In „Antichrist” si „Melancholia”, psihoza maniaco-depresiva. Si sexul. In „Nymphomaniac”, brodat cu elemente intertextuale din filmele anterioare, sexul ramane singur pe cale.
Von Trier nu mai imagineaza un Iisus femeie, ca in „Breaking the Waves”, dar o Maria Magdalena ajunsa in Purgatoriul rememorarii pacatelor. Cruciada ei sexuala incearca sa rupa tesutul existentei fizice cotidiene prin metafizicul orgasmului, repetat pana la limita tehnic posibila. Il cauta pe Dumnezeu in sex. Acel „Oh, God!”, gemut pe de rost de profesionistele filmelor porno, tanara Joe il vrea cu adevarat.
Privirea lui von Trier nu e niciodata concupiscenta. Ochiul lui cinematografic pastreaza mereu o distanta melancolic-rece si ironica, alienata si alienanta, fata de sex. Spre deosebire de Abdellatif Kechiche in „La vie d`Adèle”, Palme d`Or, Lars von Trier nu devine el insusi porno. „Nymphomaniac” degaja o tensiune psihica grea, patologica, tinzand sa distruga personalitatea – ce altceva decat disolutia umanului unic si pretios exprima lungul sir de cadre cu penisuri de diverse dimensiuni si culori?
Si, ca intotdeauna, oricat de razna ar lua-o, von Trier isi are momentul de gratie frizand geniul. O Uma Thurman transfigurata, greu de recunoscut, desi nu e mascata, nici machiata, joaca intr-un film in film, un „scurtmetraj” de un grotesc scanteietor despre o mama prezentand copiilor ei patul in care tatal lor curvasareste cu nimfomana, ca sa bage bine la cap in vederea psihoterapiei ulterioare...
Pana si pe Bach, acel Bach din „Solarisul” lui Tarkovski, von Trier incearca sa-l transpuna in sex. Pentru a ne vorbi apoi de sirul lui Fibonacci si taietura de aur...
Povestea nimfomanei Joe e despre bunatatea lui Dumnezeu si inteligenta Diavolului, sau invers, despre ratacire si mantuire, despre sensurile ascunse ale fiintarii si e, oricum, filmul unui mare artist. Cat de bun, vom vedea dupa volumul II.
Deci, stimat CNC, lasati-ne sa vedem, sa mergem la cinema, noi, cinefilii, caci cei care vor filmul deoarece au auzit ca „e tare”, or sa-l aiba pescuindu-l gratis de pe net.
Interzicand „Nymphomaniac”, nu dati dovada decat de gandire porno", a scris Cristian Tudor Popescu in Gandul.info
