Scrisoarea lui Vaclav Havel catre ROMANI, cu doua luni inainte sa moara

Vaclav Havel, ultimul presedinte al Cehoslovaciei si presedinte al Cehiei, din 1989 pana in 2003, a facut prima sa vizita oficiala la Bucuresti in iunie 1994. Atunci a fost semnat Tratatul privind relatiile de prietenie si cooperare intre Romania si Cehia. Vaclav Havel a mai facut o vizita oficiala la Bucuresti in 18 mai 2002.

Havel s-a intalnit cu omologii din Romaniei si cu prilejul vizitelor acestora la Praga. Vaclav Havel a fost gazda reuniunii de la Praga din 1991, unde s-a semnat desfiintarea Tratatului de la Varsovia - eveniment la care a participat si presedintele Romaniei de atunci, Ion Iliescu. In martie 1997, a fost in vizita la Praga si presedintele de la acea vreme Emil Constantinescu.

De asemenea, in 2002 a avut loc, la Praga, Summit-ul NATO la care Romania a fost invitata sa inceapa convorbirile de aderare. Vaclav Havel a primit si titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Bucuresti, in 1994, cand rector era Emil Constantinescu.

Si in plan cultural, Havel a fost cunoscut publicului romanesc, unele dintre cele peste 20 de piese de teatru scrise de acesta fiind montate si in Romania. Fostul om politic a patronat Festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului "One World". Acest festival are, de patru ani, o editie si in Romania. La fiecare ceremonie de deschidere a festivalului One World Romania, Vaclav Havel transmitea un mesaj video spectatorilor si organizatorilor.

Centrul Ceh de la Bucuresti a organizat, in toamna aceasta, o serie de evenimente care sa celebreze a 75-a aniversare a lui Vaclav Havel. La seria de evenimente a participat si fostul presedinte al Romaniei Emil Constantinescu. Tot atunci a fost lansata si cartea cuprinzand piese de teatru apartinand lui Havel, volum publicat la editura Curtea Veche. Aceeasi editura romana a mai publicat, in 2009, un alt volum semnat de Havel, "Pe scurt, va rog!".

"Pe scurt, va rog!" reprezinta cartea-bilant a unei vieti pe care marginalizarea, persecutia de clasa, tineretea in undergroundul teatrelor mici din Praga, al formatiilor rock si al marilor filosofi marginalizati, disidenta, inchisoarea, presedintia vreme de treisprezece ani, mai intai a Cehoslovaciei si apoi a Cehiei, au transformat-o in destin exemplar.

In cadrul aceleiasi aniversari a fost prezentat si un film documentar despre viata fostului presedinte al Cehiei -"Cetateanul Havel/ Obcan Havel", in regia lui Pavel Koutecky si Miroslav Janek (2008, 120 min.) Filmul documentar prezinta 15 ani din viata lui Havel, in timpul mandatului de presedinte si dupa aceasta, documentarul conturand un portret realist al sefului de stat devenit dramaturg, in cadrul unei perioade tumultuoase.

De asemenea, la evenimentul care a avut loc la Bucuresti, anul acesta, a fost proiectat si filmul "Leaving/Odchazeni" regizat de Vaclav Havel dupa piesa de teatru omonima pe care o semneaza, comedie "dulce-acrisoara" care urmareste viata unui inalt politician, o data ce acesta renunta la pozitia sa, dupa multi ani in serviciul statului.

In cadrul aceluiasi eveniment a avut loc si un seminar dedicat fostului presedinte ceh, la care ambasadorul Republicii Cehe in Romania a citit o scrisoare adresata romanilor de catre Vaclav Havel. In scrisoare, Havel spunea ca isi aminteste cu mare placere de vizita sa la Bucuresti din 1994 si de acordarea titlului de Doctor Honoris Causa.

"Dragi prieteni,

Starea mea de sanatate nu imi permite sa calatoresc si, de aceea, ingaduiti-mi sa va salut macar de la distanta si sa va multumesc pentru ca va aduceti aminte de ziua mea de nastere, cand implinesc 75 de ani. Nu este un lucru obisnuit, iar eu sunt bucuros si emotionat.

Pastrez o amintire vie legata de vizita mea la Bucuresti in anul 1994 si de momentul cand titlul si diploma de Doctor Honoris Causa mi-au fost inmanate de rectorul de atunci al Universitatii, Emil Constantinescu, care, peste putin timp, avea sa fie ales presedinte. Daca astazi este prezent in mijlocul dumneavostra, il salut cu multa cordialitate. In cuvantul meu de atunci am reflectat dupa cinci ani asupra destinului unei devize a revolutiei si a deosebirii dintre ideal si iluzie. Animati de un ideal am rasturnat regimul comunist totalitar si am ajutat ca in tara noastra sa se intoarca viata libera. Curand insa el avea sa fie inlocuit de iluzia calculului cinic, de iluzia castigului de moment, de iluzia ca totul in afara de cresterea dezvoltarii materiale este o iluzie.

Dimpotriva, idealurile care izvorasc din spiritul creator si din gandirea critica au devenit o povara si chiar un obiect de batjocura. Am impresia ca tocmai de aceste lucruri ar trebui sa ne amintim atunci cand diferite grupari politice vor cere voturile noastre. Nu numai tara noastra, dar intreaga Europa este astazi mai inclinata sa cedeze iluziei unor solutii tehnocratice rapide. Criza bancara sau a datoriilor nu sunt evident nimic altceva decat o criza a omului care a abandonat idealul si a cedat iluziei ca poate dobandi totul fara nici un sacrificiu si imediat.

Dragi prieteni, in secolul al 20-lea, contactele dintre tarile noastre au fost bogate. Romania a jucat un rol important in Mica alianta incheiata in perioada interbelica, la eliberarea Cehoslovaciei de sub fascism si nu uitam nici de solidaritatea manifestata de cetatenii romani fata de opozitia din Cehoslovacia. Si aceasta a insemnat o punere a idealului deasupra iluziei ca noua tuturor ne va fi cel mai bine, daca ne vom ingriji mai ales fiecare de propria lui persoana. Pana astazi am pastrat vie in minte si respingerea categorica a invaziei rusinoase a trupelor tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in august 1968.

Totodata imi aduc aminte si de marile personalitatu din cultura romana care m-au influentat – nu doar pe mine- si au imbogatit cultura universala: Tzara, Ionescu, Brancusi, Eliade, numele aceestuia din urma fiind purtata de biblioteca Teatrului Na Zabradli. De aceea, ingaduiti-mi, ca in incheiere, sa multumesc tuturor celor care mentin permanent sau ajuta sa fie mentinute relatii apropiate intre cele doua popoare ale noastre. Si pe langa aceasta, eu personal, multumesc si traducatorilor, editorilor, cititorilor si spectatorilor mei din Romania.

Permiteti-ma ca astazi sa ma despart, rostind aceleasi vorbe ca in urma cu cincisprezece ani: Adevarul si iubirea trebuie sa invinga asupra minciunii si urii.

Al Dumneavostra,

Vaclav Havel"