De ce are România atât de mulți tineri care nu muncesc. Motivul principal invocat de cei care refuză angajarea
Un tânăr din cinci, între 15 și 29 de ani, nici nu muncește, dar nici nu mai studiază.
Acest lucru trădează atât rate mari ale abandonului, înainte de finalul educației obligatorii, cât și eforturile firave ale celor vizați de a găsi și a păstra un serviciu.
La noi, procentul celor fără ocupație până la 30 de ani e dublu față de ținta Uniunii Europene și de departe cel mai mare din regiune, iar numărul fetelor este mai mare decât al băieților.
Tânăr: „Joburile. Nu se găsesc joburi”.
Persoană: „Lene. Lene pur și simplu, nu vor s-o facă”.
Înainte și după semnarea unui contract de muncă, percepția e total diferită. Cert e că, din cele 31 de țări din cercetarea EUROSTAT, tinerii din România au ieșit cel mai prost. 8 din 10 își găsesc de lucru până la 30 de ani. Restul rămân cu părinții, pe banii acestora, cât mai mult.
Persoană: „Am o cunoștință care de 20 de ani stă, după ce-a terminat liceul. S-a obișnuit cu viața de acasă de la părinți, liniștiți, fără nicio problemă”.
Persoană: „Nu au motivația aceea de a lucra, de a crea propriul (lor) viitor, și probabil că sunt și părinții de vină că i-au învățat așa”.
Cel mai des, tinerii refuză angajarea din cauza salariului considerat mic, a depărtării de casă ori a beneficiilor oferite de angajator. Cel mai mare procent al tinerilor neocupați este în mediul rural - 27%.
Corespondent Știrile PRO TV: „Cei care nu muncesc, nu studiază și nu sunt la cursuri de formare profesională sunt în mai mare măsură femei. Adică 25% din populația feminină și doar 13% dintre bărbați. Așa stau lucrurile și în restul Uniunii Europene, cu excepția Belgiei și a Portugaliei, stau la fel. Motivația sociologilor se referă la cultură, care pune pe umerii fetelor o mai mare responsabilitate în a avea grijă de casă și familie”.
Dintre bărbați, cei care stau cel mai frecvent pe banii părinților au între 20 și 25 de ani. Cifrele stagnează, în ciuda programelor statului care permit inclusiv angajarea rapidă, ca ucenici în industria alimentară și textilă, construcții, agricultură și resurse umane.
Corina Scarlat, reprezentantul A.N.O.F.M.: „Angajatorul are forță de muncă calificată pentru activitatea lui, iar persoana care urmează programul de ucenicie dobândește o calificare”.
Grație fondurilor europene destinate integrării tinerilor și accesate în ultimul deceniu, Grecia și Bulgaria au reușit să reducă semnificativ procentul tinerilor neocupați.
