Lipsesc de la școală ca să muncească la câmp ori să aibă grijă de frații mai mici. Abandonul școlar e în creștere în România
×
Lipsesc de la școală ca să muncească la câmp, să care lemne ori ca să vadă de frații mai mici. În felul acesta, absențele se tot adună și se transformă în final în abandon școlar.
Este drept că, nici pentru părinţii lor, educația nu a fost o prioritate şi nici bursele sociale, promise de stat, nu ajung la timp.
Știrile PRO TV demarează luni campania „ROMÂNIA EȘUATĂ”, care vorbește despre părăsirea timpurie a școlii românești. Din această cauză suntem la coada clasamentului european. Iar elevii care renunţă la cursuri sunt viitori adulţi, considerați o pierdere și chiar o povară pentru societate.
Cazul unei familii din comuna Șipote, județul Iași
Comuna Șipote, din judeţul Iași, aproape de ora prânzului. Pe trotuarul de peste drum de școală, pășesc agale o mamă și trei copilași. Mai are un prunc și un băiat ceva mai mare, dar și un soț despre care spune că nu mai poate munci, e invalid de pe urma unui accident auto. Se opresc pe o bancă, iar una dintre fete îi dă mamei o listă de cărți și manuale de care va avea nevoie pentru clasele primare.
Doar că, la 32 de ani, părintele are o mare dificultate. Nu poate citi decât literele și nici pe acestea nu le știe prea bine. Cu patru clase, este unul dintre cei 250.000 de analfabeți ai României, care, adunați la un loc, ar fi mai mulți decât populația unor orașe precum Ploiești, Bacău, Pitești, Oradea și de două, sau chiar de trei ori mai mult decât au alte municipii de la noi.
Oameni care sunt și o pierdere și o povară pentru societatea românească, la fel cum devin, sistematic, și cei 45.000 de copii care părăsesc anual școala.
România are cel mai mare procent din UE la abandonul școlar timpuriu
Suntem departe de a fi o țară educată. România are cel mai mare procent din Uniunea Europeană privind abandonul școlar timpuriu. Avem o rată a abandonului de 15%, media europeană ajunge la jumătate, iar statele moderne au sub 3%. Șase din 10 copii din mediul rural de la noi au dificultăți de citit și scris.
Sunt viitori adulți care nu pot citi o etichetă la magazin, care nu pot înțelege o rețetă când ajung la medic și care, atunci când se duc la votare, nu pot desluși buletinele și numai ei știu cum pun ștampila de vot. Români care toată viața sunt puși în fața unor hârtii pline cu semne și forme ciudate, din care nu pricep mai nimic. Așa arată viitorul vulnerabil al copiilor României, care la un moment dat, pierd contactul cu școala.
Educația trebuie să ajungă şi aici! Oficialii anunță că se pierde aproape un sfert dintr-o generație, în opt ani de școală, în mediul rural, practic unul din patru renunță la școală.
Abandonul școlar e în creștere
Abandonul școlar e în creștere la toate nivelurile de învățământ, din școala primară până la universitate. Cea mai mare rată este la începutul și la finalul ciclurilor de învățământ, adică la clasele pregătitoare, la a cincea și la a opta.
Teoretic, guvernanții au pus pe hârtie un program național, deja celebrul „România Educată” și și-au asumat că vor accesa fonduri europene, prin PNRR, pentru ca 2.500 de unități de învățământ cu vulnerabilitate ridicată să beneficieze de granturi.
Sorin Ion, secretar de stat, Ministerul Educației: „Să facă şcoala mai atractivă pentru… problema nu e doar în curtea şcolii, ca să zic aşa.”
Cel mai grav este că se pierd, pe drum, copii isteți, cu potențial mare. O învățătoare dă în plâns când pomenește astfel de cazuri.
Cătălina Ciobanu, învățător la Șipote: „Era un copilaş sclipitor, în două săptămâni ştia să scrie, să citească, a avut la un concurs cel mai mare punctaj…”
O femeie de 21 de ani explică de ce a făcut doar două clase
Mai mulți frați se află în grija surorii mai mari. La 21 de ani, și ea are doi copiii și tot atâtea clase. Locuiesc cu mama, plecată să muncească prin sat cu ziua.
Reporter: „De ce ai făcut doar două clase?”
Fată: „N-am vrut să mă duc la școală...”
Reporter: „Cum?”
Fată: „N-am vrut să mă duc la școală, mama mă trimitea, eu nu mă duceam...”
Reporter: „De ce nu te duceai?”
Fată: „Ba mă duceam, dar am mai avut grijă de frații mei, i-am crescut, că erau mici. Ea se ducea la treabă, eu aveam grijă de ei.”
Anca Popa, specialist în educație: „E nevoie de un sat întreg ca să creşti un copil…”
Gelu Duminică, sociolog: „Eu am numit aceste școli cimitire educationale”.
Copilul lipsește mult, nu mai parcurge material, pierde contactul, așa că nu mai promovează la una sau mai multe materii.
În spate e un cumul de factori, de la situația materială precară de acasă și starea emoțională a copilului cu părinți despărțiți sau la muncă prin străinătate, până la haosul din mediul școlar.
Etichete: general,
Dată publicare:
Articol recomandat de sport.ro
