În multe orașe, toate locurile sunt ocupate permanent, în timp ce listele de așteptare se întind pe luni sau chiar ani de zile.
În lipsa unor alternative în sistemul public, primăriile ajung să plătească servicii în cămine private pentru a putea asigura îngrijirea persoanelor în vârstă fără venituri. Chiar și așa, nu toți oamenii pot fi ajutați.
Situații-limită în spitale
Un bărbat de 69 de ani ste pentru a doua oară internat în aceeași unitate sanitară. Acum nu mai are nevoie de îngrijire în spital, însă dacă ar fi externat, ar ajunge pe stradă.
Bărbat: „Nu am locuință. Am avut la Sf. Teodora, dar nu mi-a convenit acolo. Se lucrează la dosarul socio-medical, mi-l depun la sectorul 4.”
Corespondent Știrile PRO TV: „La Spitalul Bagdasar Arseni din Capitală sunt acum 3 persoane care din punct de vedere medical ar putea fi externate, dar nu au unde să se ducă. Una este aici la UPU, alta la cardiologie și a treia la ortopedie. Sunt persoane cu boli cronice, care ar trebui îngrijite într-un centru. Asistenții de aici se chinuie de câteva luni să găsească un loc.”
Cazuri sociale tot mai frecvente în spitale
Iar astfel de situații se întâlnesc în aproape toate unitățile sanitare. Cei din spitale spun că numărul cazurilor medico-sociale a crescut foarte mult în ultimii ani. Unii nu au nici familii și nici venituri, alții au fost abandonați de rude și nu pot fi trimiși acasă pentru că nu se pot îngriji singuri. Iar soluția ar trebui să fie centrele rezidențiale.
În spital, asistentul social începe ancheta despre starea de sănătate a pacientului, dacă are familie, locuință, venituri. Face o solicitare către DGASPC pe raza căreia este adresa de domiciliu.
Irina Tănase, asistent social principal Spitalul Bagdasar Arseni: „Așteptăm un răspuns până se eliberează un loc. Există listă de așteptare, sunt persoane care nu vor să fie instituționalizate, dar nu se pot deplasa, aici este cel mai greu pentru că nu putem să-l dăm afară. Nu vor să meargă la stat pentru că spun că nu au condiții. Familiile majoritatea spun că nu pot sprijini, că nu au păstrat relația de mulți ani, nu se implică.”
Reporter: „Cum găsiți locurile?”Irina Tănase, asistent social principal Spitalul Bagdasar Arseni: „Prin relația noastră profesională - pe grupuri ne întrebăm colegii, tot ce găsim pe web...”
Căminele de stat, aproape permanent pline
Reprezentanții centrelor rezidențiale confirmă că acestea sunt pline aproape permanent. Singurul cămin din sectorul 3 are o capacitate de doar 40 de locuri, un număr foarte mic raportat la populația sectorului.
Popovici Gabriel: „Am stat 9 luni în spital, nu mai am pe nimeni, nu mai am soție, toată lumea a murit. Am o pensie din care se plătește, bineînțeles, cum e normal, 60% din pensie merge, restul îmi rămâne mie.”
Mircea Ispas: „Sunt pensionar. Am aparținători, dar care nu mai vor să știe de mine.”
În căminele de stat, dacă beneficiarii au pensie, contribuie cu 60% din venitul lunar la costul întreținerii.
Elena Pascu, director centru: „Pentru cei fără venituri, cheltuielile sunt suportate de primărie, prin DGASPC. Unde există aparținători, diferența până la valoarea integrală o plătesc aparținătorii. Costurile sunt stabilite anual prin consiliul local S3, anul acesta aproximativ 2800. Mai tot timpul suntem la capacitate maximă, cererea e foarte mare.”
Sistemul public, insuficient la nivel național
La nivel național, spun cei de la Ministerul Muncii, sunt 121 de centre și 7.000 de locuri. De cele mai multe ori, acestea se eliberează prin deces.
Cerasela Măciucă, președinte al Asociației Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici: „Statul nu l-am văzut implicat. Statul încă nu e pregătit. 121 de centre erau și acum 10 ani. În momentul când statul observă o situație reală, el trebuia să ajute, să susțină și să crească numărul de locuri. Unora le-a fost mult mai ușor să facă acele externalizări. Ne ducem către privat, ducem beneficiarul, dar ce facem cu cazurile sociale?”
România s-a angajat prin PNRR să scoată din instituții mii de persoane cu dizabilități, care să fie îngrijite în comunitate. Practic vor fi luate din centre și integrate în locuințele închiriate de pe piața liberă, în familie unde se poate sau la un asistent personal profesionist.
Ștefania Andreescu, director general al Direcției pentru Afaceri Europene, Relații Internaționale și Programe cu Finanțare Externă din cadrul Ministerului Muncii: „Procesul este deja în plină desfășurare. Sunt 1.832 de persoane incluse deja în acest proces. Indicatorul pe care trebuie să îl atingem până la finalizarea PNRR, respectiv până la 31 august, este de 4.000 de persoane. Vorbim despre 4.000 de persoane care părăsesc sistemul rezidențial pentru a trăi independent în comunitate. Locurile eliberate în sistemul rezidențial vor rămâne libere.”
Între timp, cei care au nevoie de internare într-un centru medico-social ocupă paturile din spitale ori ajung pe străzi.
