Abia acum în universitățile de medicină se extind cursurile de comunicare. Pentru prima dată a fost lansat și un ghid care îi învață pe doctori - după modelul din străinătate - cum să transmită veștile proaste.
Cătălina a fost diagnosticată cu cancer de sân în urmă cu 6 ani. Și a aflat acest lucru prin telefon de la medic.
Cătălina Dinu: Ce a zis? Că deși înainte de operație mi-a zis că 98% este benign, rezultatele nu sunt așa îmbucurătoare și că totuși este ceva malign. A fost foarte rău pentru că e ceva de incertitudine și eu eram singură acasă cu un copil de 4 ani.
Nu puține sunt situațiile în care pacienții află diagnostice crunte într-un mod brutal.
Prof. dr. Alina Tănase: Noi ca medici învățăm să tratăm, să ne luptăm cu bolile, învățăm mai puțin să ne uităm față în față la suferința umană și poate și mai puțin să o rostim. Pacienții noștri de foarte multe ori uită ce le-am spus, dar nu uită niciodată cum le-am spus.
Prof. dr. Sorin Costreie: Studiile ne spun că 40% din vindecare rezidă în comunicare medic-pacient. Această comunicare nu este un moft, ci este parte integrantă și substanțială a tratamentului.
Primul ghid de comunicare al veștilor proaste
Pentru a limita astfel de situații, Colegiul Medicilor România, împreună cu specialiști în comunicare și cu asociații de pacienți, au lansat primul ghid de comunicare a veștilor proaste. Aici sunt date exemple despre modul în care poate fi începută discuția și se spune despre faptul că pacientul trebuie întrebat dacă dorește să fie însoțit în cadrul discuției.
Dr. Cătălin Aliuș, medic primar chirurgie generală: Vă rog să luați loc, aș vrea să discutăm o situație puțin mai dificilă. Pacientul trebuie avertizat înainte de a i se transmite o veste proastă, trebuie sprijinit înainte. Aceste mici trepte pe care le urcăm în abordarea unui diagnostic sau a unei vești proaste pregătesc pacientul dpdv emoțional pentru acest șoc.
În străinătate se fac foarte des cursuri în care medicii sunt puși față în față cu actori care joacă rolul unor pacienți, iar acest lucru îi ajută să învețe comunicarea inclusiv în situații dificile.
Pacientă: Medicii mai tineri și mai ales cei care fac rezidențiat în afară se întorc cu bune practici, cu diverse cursuri despre cum să comunice, cum să se poziționeze la un diagnostic greu.
Prof. dr. Cătălina Poiană: Sunt situații în care încărcătura emoțională este deosebită, poate resursele medicale sunt la limită și în aceste momente comunicarea medic-pacient este importantă.
În acest moment în facultățile de medicină există prea puține cursuri obligatorii care să îi învețe pe viitorii medici cum să comunice cu pacienții. Cele mai multe dintre ele sunt opționale. Abia acum se fac pași pentru extinderea lor. Iar în ceea ce îi privește pe rezidenți, medicii specialiști ori primari, uneori, astfel de cursuri sunt organizate în cadrul spitalelor. Dar, din păcate, sunt prea puține.
