Ceremoniile discrete, de la Biserica Sfântul Elefterie și Cimitirul Bellu, au fost marcate de sobrietate și reculegere, într-o linişte deplină, ca semn de respect pentru familia greu încercată şi destinul excepţional al lui Mircea Lucescu. Înmormântarea s-a desfăşurat cu onoruri militare.
Dimineața, Bucureștiul a fost parcă mai tăcut ca niciodată. Cortegiul funerar cu sicriul lui Mircea Lucescu a plecat de la Arena Națională spre Biserica Sfântul Elefterie în jurul orei 9, însoțit de oficialități și de o mulţime de oameni.
În fața stadionului, nu a fost nevoie de cuvinte. Lacrimile au spus tot.
Femeie: „Am crescut cu Lucescu… Mergeam cu tata pe stadion… E o legendă… Nu-mi vine să cred că nu mai există… E șocant.”
Oameni simpli, cu amintiri simple. Dar toate cu același nume.
Bărbat: „Cea mai frumoasă amintire o am din aeroportul din Bergamo… A avut răbdare cu mine… Eu eram ud leoarcă… și tot a stat.”
La Biserica Sfântul Elefterie, timpul parcă s-a oprit. Treptele acoperite cu petale de trandafiri roșii și albe păreau un ultim covor pentru un om care a însemnat atât de mult. Garda de onoare a stat nemișcată, iar în jur, oameni cu flori în mâini, aveau ochii înlăcrimați şi privirile în pământ.
Atmosfera a fost apăsătoare. Fără scandări, fără telefoane ridicate. Doar liniște. O liniște care unea oamenii într-un singur gând, ca într-o rugăciune.
Au venit, rând pe rând, nume mari, oameni care au scris istorie în sport. Dar în acele momente de durere, toți au fost egali. Gheorghe Hagi, Dănuț Lupu, Ioan Lupescu, Ioan Andone, Gigi Becali. O singură iubire, pentru Mircea Lucescu.
Gigi Becali: „Am stat cu el două ore și am rămas mască… Toată lumea a vorbit despre el la superlativ… dar eu nu vorbesc de succese. Era un om bun. Nu se mai naște ca el… Toată lumea îl comemorează peste tot.”
Vinerea neagră, cum i se spune în popor acestei zile din Săptămâna Mare, este o dată în plus, zi de doliu şi reculegere.
Participant: „Sunt prea emoționat… A fost un om de o decență extraordinară… Îi mulțumim pentru tot…”
După aproape o oră și jumătate de slujbă, ușile bisericii s-au deschis din nou. Sicriul a fost scos încet, în liniște deplină, sub privirile celor care priveau, cu sufletul greu, acest ultim drum. Cortegiul a pornit spre Cimitirul Bellu, în sunetele sumbre ale marşului funerar.
Sub un cer luminos, Mircea Lucescu a fost înmormântat cu onoruri militare, pe aleea principală a cimitirului Bellu.
Fanfara a intonat imnul României, iar Garda Națională a tras mai multe salve. Un ultim salut, pentru legendarul antrenor.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
.webp)
