Pacienții în convalescență așteaptă luni de zile pentru un loc la un centru de recuperare. Autoritățile caută soluții
Recuperarea pacienților cu afecțiuni grave este o problemă majoră a sistemului de sănătate.
Specialiștii spun că 10% dintre bolnavi au nevoie de proceduri care să le îmbunătățească viața, după ce suferă un accident, un infarct sau un AVC.
Doar că locurile în centrele de recuperare sunt limitate, iar oamenii sunt nevoiți să aștepte luni de zile.
Sunt și spitale în care s-au investit bani pentru îmbunătățirea condițiilor, însă pacienții nu beneficiează de ele.
La Institutul Național de Recuperare de pildă, cel mai mare centru de recuperare din țară, există o salină artificială, o cameră hiperbară și un bazin de hidrokinetoterapie, care nu sunt folosite.
Cu ochii în lacrimi, o femeie începe exercițiile de recuperare. Nu poate sta în picioare și nici nu își poate folosi mâna stângă, după ce a suferit un accident vascular cerebral. Alături, o altă femeie de 62 de ani, învață să meargă, tot din cauza unui AVC.
Viorica Dumitru (62 de ani): „Sunt niște îngeri pentru noi. Ne învață iarăși să ne reluam mersul, să ne folosim părțile pe care nu le putem folosi”.
Pacienții așteaptă luni de zile pentru a prinde un loc liber
Permanent în sălile Institutului Național de Recuperare sunt zeci de bolnavi care au probleme grave și au nevoie de kinetoterapie, fizioterapie, masaj, ori alte proceduri de recuparare.
Vin bolnavi din toată țara și cele 310 locuri sunt ocupate permanent. În cele patru secții au fost internați anul trecut 5.235 de bolnavi. Unii pacienți așteaptă luni de zile pentru a prinde un loc liber.
Maria Zegheru, pacientă din Ialomița: „Eu am așteptat patru luni și am o prietenă care a așteptat șase luni pentru a veni la recuparare”.
Ioana Roman, asistentă șefă: „Listele de aștepare sunt pline. Se fac programări. De când pleacă pacientul se programează pentru următoarea internare. Avem până la sfârșitul anului viitor programări”.
Cu toate acestea, unitatea sanitară nu este folosită la adevărata capacitate. Camera hiperbară, deși a fost cumpărată în 2019, nu a fost niciodată pusă în funcțiune. Și nici salina amenajată nu se folosește.
Investițiile au fost făcute pe vremea fostului manager Horia Lăzărescu. Acesta a murit însă în 2020, iar la conducerea Institutului a fost numit doctorul Augustin Dima, care vine cu justificări tehnnice.
Institutul are și un bazin care a fost construit în 2014, dar a funcționat mai puțin de o lună. O bicicletă acvatică zace pe podeaua bazinului de mai bine de nouă ani, deși ar putea să ajute sute de pacienți.
Noul manager caută acum soluții să pună în funcțiune în câteva săptămâni bazinul și să angajeze personal pentru toate tipurile de terapie.
Adian Miulescu, manager: „Trebuie revitalizată și operaționalizată zona de ambulatoriu de specialitate, care merge destul de greu. Dacă vom reuși să ducem o parte din pacienți către ambulatoriu, atunci vom degreva și partea de spitalizare. Să adăugăm alte specialități cum ar fi pneumologia, psihiatria”.
Nevoia de centre de recuperare este uriașă. De exemplu, anul trecut, aproape 500.000 de români au beneficiat de astfel de servicii.
În România avem tot atâția bolnavi de insuficiență cardiacă, de pildă, care au nevoie de recuperare. Dacă îi adăugăm și pe cei cu afecțiuni ortopedice, neruologice și pulmonare este clar că sistemul nu îi poate ajuta.
