Occidentul îşi mobilizează industria de apărare pentru a continua să sprijine Ucraina
Ţările occidentale, care se bazează de şase luni pe arsenalele lor pentru a ajuta Ucraina să respingă forţele ruse, îşi mobilizează acum industria de apărare pentru a-şi reface stocurile de armament şi pentru a continua să susţină Kievul.
Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a anunţat săptămâna trecută organizarea în curând a unei reuniuni speciale a directorilor pentru armament din grupul de contact pentru apărarea Ucrainei, care numără aproape 50 de ţări.
„Ei vor discuta despre modul în care industriile noastre de apărare vor putea echipa mai bine viitoarele forţe armate ale Ucrainei”, a declarat el presei la finalul celei de-a cincea reuniuni a grupului de contact care a avut loc la baza americană Ramstein din Germania.
Vineri, directorul de armament al Pentagonului, Bill LaPlante, a precizat că reuniunea, prima de acest fel, va avea loc la 28 septembrie la Bruxelles.
Obiectivul este „de a vedea cum putem coopera în continuare pentru a accelera producţia de capacităţi cheie, pentru a rezolva probleme ale lanţului de aprovizionare şi pentru a creşte interoperabilitatea şi interconexiunea sistemelor noastre”, a precizat el într-o conferinţă de presă la Washington.
Ţările din NATO nu au aceleaşi armamente, dar sunt toate compatibile: muniţiile fabricate într-o ţară pot fi folosite de un sistem produs de o altă ţară.
Conflictul din Ucraina, unde artileria se dovedeşte decisivă, consumă o cantitate impresionantă de proiectile diverse, iar ţările occidentale au oferit arme la normele NATO forţelor ucrainene, mult mai precise decât muniţiile de producţie rusească pe care le aveau până acum acestea în dotare.
Însă aceste donaţii au epuizat arsenalele ţărilor europene, iar UE a anunţat în iulie un sprijin de 500 de milioane de euro pentru doi ani pentru a facilita achiziţiile comune de armamente.
Va fi acordată prioritate achiziţiei de rachete aeriene portabile, de rachete antitanc portabile, de tunuri de 155 mm şi de muniţii pentru acestea. „Trebuie accelerat, date fiind stocurile naţionale”, a spus atunci comisarul european pentru piaţa internă, Thierry Breton.
SUA, principalul furnizor de ajutor militar al Ucrainei, au deblocat deja 15,2 miliarde de dolari pentru trimiterea a diverse armamente, în special rachete antitanc Javelin, piese de artilerie şi obuze compatibile cu sistemele de artilerie ale NATO.
Numai SUA au furnizat 800.000 de astfel de obuze de 155 mm, adică trei sferturi din donaţiile ţărilor occidentale, potrivit purtătorului de cuvânt al Statului Major american, colonelul Dave Butler.
Însă singura unitate de producţie a acestor obuze în SUA, o uzină a General Dynamics situată la Scranton, în Pennsylvania, produce în prezent 14.000 pe lună.
„Trebuie să ajungem la 36.000 pe lună în trei ani”, a spus LaPlante.
Însă o astfel de accelerare nu se poate face decât în etape, prin deschiderea de noi linii de asamblare, şi nu va creşte producţia anuală a SUA decât de la 168.000 la 432.000 de obuze, nu mai devreme de 2025.
Deşi armata americană dispune de un stoc considerabil de obuze diverse, Pentagonul vrea să apeleze şi la alte ţări producătoare, pentru a-şi completa arsenalul, dar şi pe cel al aliaţilor, continuând în acelaşi timp să ajute Kievul.
Armata SUA a semnat recent contracte cu mai mulţi producători din lume pentru achiziţia a 250.000 de obuze, a subliniat directorul armamentului american.
Washingtonul a oferit de asemenea forţelor ucrainene peste 1.400 de lansatoare de rachete cu rază scurtă Stinger. Unele piese din aceste sisteme antiaeriene, folosite de peste 40 de ani, au devenit depăşite, iar fabricantul Raytheon a oprit producţia în 2020.
Succesul lor în Ucraina a determinat armata americană să atribuie în mai producătorului Raytheon un contract de aproape 700 de milioane de dolari pentru a reface aceste stocuri de Stinger.
„Livrările de muniţii americane către Ucraina nu sunt legate în mod specific de capacităţile de producţie anuală a unui tip anume de armament oferit de industria de apărare americană, însă această capacitate de producţie este unul din factorii luaţi în considerare”, potrivit colonelului Butler.
