Mii de persoane au continuat să intre în România. ”Am lăsat tot. Nici nu știu unde plecăm”
Trenurile și autobuzele libertății pentru sute de ucraineni au ajuns în mai multe orașe din țară.
Mame cu copii și bătrâni gârboviți de boli și griji au coborât pentru o perioadă de timp nedeterminată în orașele care se pregătesc acum să le ofere un cămin.
Sunt obosiți și vin de pe drumuri lungi, fără să știe dacă se vor mai întoarce vreodată la ceea ce cândva era acasă.
În vama Siret, mii de persoane au continuat să intre în România până târziu în noapte. Mulţi dintre ei au venit din Kiev, cu bagajele făcute pe fugă şi fără să ştie încotro să se îndrepte.
Această femeie a fugit din Kiev după ce casa ei a fost distrusă în totalitate de un proiectil. Din ruine a reușit să salveze doar animalul ei de companie.
Femeie: ”Au aruncat cu o bombă, o rachetă şi a fost o explozie mare. Am fost atât de speriată casa mea a fost distrusă”.
La fel şi acest bărbat, care şi-a salvat pisica, Gari.
Bărbat: ”El este Gari, prinţul Gari, l-am adoptat când era uite atât de mic. Unde locuiesc au aruncat o bombă şi au ras 20 de case din prima”.
Unii copii nu au mai rezistat oboselii şi au izbucnit în plâns, pe stradă.
Pe partea ucraineană a graniţei aşteptarea a devenit din ce în ce mai lungă, din cauza fluxului mare de oameni veniţi la graniţă. Iar o asociaţie de la noi s-a gândit să meargă acolo cu trei autocare.
Vasile Avram Ursaciuc, vicepreşedinte Asociația Fight for Freedom: ”Le-am încărcat la maxim, mai mult decât capacitatea lor, cu mame şi copii în special. Copiii erau înfriguraţi, foarte mulţi dintre ei plângeau”.
A fost o seară emoţionantă în tabăra de la Huși. Primele două autocare au intrat pe poartă după ora 20.30. În braţele mamelor, pe bagaje sau pe scaune, înghesuiţi unul în altul, zeci de copii au ajuns în siguranţă la destinaţie. Deşi obosite şi îngrijorate pentru cei rămaşi acasă, femeile i-au strâns în braţe şi s-au rugat pentru pace.
Femeie: ”Nu-mi mai curg lacrimile de la cât am plâns. Au rămas bărbații, părinții….acolo e totul în lacrimi, am lăsat casa, am lăsat tot. Nici nu știu unde plecăm. Am luat rapid ce puteam, dar au rămas lucruri de o viață acolo, toată munca noastră”.
Durerea copiilor în astfel de momente nu poate fi ștearsă prea ușor. Mamele lor încearcă totuși să îi înveselească.
Autoritățile le-au pus la dispoziție mâncare caldă, ceaiuri, pachete cu alimente, dar și transport până la București, Iași, Vaslui sau Bârlad.
Niculae Tătaru, șeful ISU Vaslui: ”Aţi văzut un autocar plin de copii. Copii foarte mici, foarte mulţi. Şi totuşi parcă nu aşa, inconştienta copilăriei”.
Tristețea din ochii acestei femei de 31 de ani din Nicolaev, ajunsă în Ploiești, are o explicație dureroasă. Nu îşi poate lua gândul de la cei doi copii în vârstă de 3 ani rămași în Ucraina, undeva la granița cu Polonia. Urmau să plece în Cipru în vacanță doar cu tatăl lor când a izbucnit războiul.
Lina: "Copiii au rămas în Ucraina. Iubesc țara mea, iubesc orașul meu mic și vreau doar să trăiesc așa cum trăiam înainte".
La Ploiești a ajuns şi Ala împreună cu mama, mătușa și câine ei, Box. Și-a lăsat în urmă casa, familia și soțul, și nu știe unde se va îndrepta.
Ala: ”Foarte multe tancuri, foarte multe bombe, rachete. A fost horror, foarte horror”.
25 de membri numără această familie ce a reuşit să plece din Donesk doar cu câteva haine.
Cei care decid să rămână în Prahova sau la Ploiești până la încheierea războiului vor fi ajutați să își găsească un loc de muncă și vor fi cazați la familii.
Iar prin gara din Arad au trecut ieri aproximativ 900 de refugiați, în drumul lor spre Occident. Este vorba mai ales de femei cu copii care merg în vest, deşi nu toţi au rude acolo.
Femeie: „Vrem să mergem în Berlin, nu avem pe nimeni, mergem ca refugiaţi. Noi am crezut că în două zile războiul se opreşte”.
În gara din Curtici, înainte de frontieră, refugiații au fost așteptați de localnici cu alimente, medicamente și scutece. În zilele următoare, alte sute de ucraineni sunt așteptați să trecă granița cu trenul către țări din vestul Europei.
