Mărturiile terifiante ale mamelor unor consumatori de droguri. „A venit la mine și m-a mușcat și m-a strâns de gât”
Drogurile ucid, distrug vieți și familii. Piața e invadată de substanțe noi, ieftine, care afectează tot mai mult gândirea consumatorilor, și nu puține ori, se ajunge la crime. Victime cad părinții și rudele apropiate.
Pentru dependenți, statul român nu are centre în care să fie recuperați și reabilitați. Guvernanții cunosc situația, dar nu fac nimic. Urmează un nou episod, din Campania Știrilor PRO TV: „Pericolul dependenței.”
Sibiul și mai multe localități din jur au ajuns în ultimii ani scenele unor atrocități înfiorătoare, tineri drogați și-au ucis părinți și rude apropiate. Grav este faptul că pe unii dintre ei autoritățile îi știau, îi aveau în evidență, dar n-au făcut nimic și oamenii vinovați au murit.
Ultimul caz șocant a fost acum câteva săptămâni. Doi tineri sub influența stupefiantelor au ucis o femeie și lista cu crime în acesta zonă e lungă. Mama unui tânăr consumator violent din Sibiu vine cu o posibilă explicație.
Mama unui fost consumator: „Trebuie să se facă un sondaj și să vadă persoanele respective dacă au trecut prin spital, au primit o medicație. Din propria experiență pot să spun că amestecul ăsta, cocktailul ăsta de droguri cu medicație psihiatrică poate duce la violență”.
Fiul a combinat medicamentele cu droguri și alcool.
Consumator: „Doamne, nu dorește nimeni să se apuce să fumeze marijuana sau să tragă cocaină, că nimeni nu știe ce înseamnă. Deci asta face o boală agravată. Vă dați seama la ce boală am eu că pot să o omor. Eu sunt aici deosebit de periculos, mă ține aici, de-abia mă ține”.
Mama unui fost consumator: „M-a luat în brațe și a zis: Mamă iartă-mă!”.
Altă mamă, altă dramă, aceeași poveste.
Mama unui consumator: „A venit la mine și m-a mușcat și m-a strans de gât. O doamne, nimeni să nu aibă. În primul rând îl vezi că se distruge. Îl vezi că nu mai e în firea lui. Îl vezi că e altcineva”.
Am bătut la poarta spitalului de psihiatrie din Sibiu, care funcționează în clădiri vechi de mai bine de 150 de ani. Unii dintre criminali au trecut pe aici.
Ciprian Băcila, director medical Spitalul de Psihitarie Sibiu: „Nu poți să reții un om fără tulburări de comportament după ce iese din stare de intoxicație sau din stare de sevraj, dacă nu manifestă tulburări de comportament, să-l reții contrar voinței lui într-un spital de psihiatrie. Și pleacă acasă”.
În spital, un dependent stă un număr limitat de zile. Condițiile în spitalele de psihiatrie nu sunt tocmai unele care să-l ajute pe pacient să gândească pozitiv, să își dorească să renunțe la droguri. În mai toate, întâlnirea cu psihologul e doar formalitate, pentru că nu sunt specialiști și nici interes. În București, la Obregia, sunt 25 de locuri pentru dependenții adulți în spatii mici, mulți în salone, unele fară gresie pe pereți.
Consumator: „Obregia e bine, că ai voie să faci ce vrei aproape. Numai că e mâncarea proastă ca la pușcărie. Dar în rest poți să faci ce vrei”.
Reporter: „Și au programe, au psihologi care se facă pe voi, treabă Nu? Nimic? Și după ce ai ieșit din spital, la cât timp te-ai drogat?”
Consumator: „La prima oră”.
Și spitalul din Cluj funcționează într-o clădire care stă să cadă. Nu există spații pentru recreerea pacienților care sunt nevoiți să stea toată ziua în salon.
Bărbat: „Se fumează la geam sau în băi depinde câți doresc”.
Angajat Agenția Națională Antidrog din Sibiu: „Noi aici în Sibiu suntem Centrul de Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog. Nu are personalitate juridică, nu avem posibilitatea noi, în mod direct, să vorbim cu presa”.
Și revenim la aceeași poveste. Pentru dependenți, la stat nu există locuri în care să poți fi sprijinit. În Sibiu există un centru de recuperare privat la Sura Mica, cu număr limitat de locuri și o listă de așteptare, fondat de Doctorul Holger Lux. Astfel de centre private mai sunt în Bacău, Cluj, Mureș și București.
Holger Lux, fondatorul Cetrului Nazaret: „Ceea ce facem noi e mai puțin medicină clasică, e mai mult o școală a vieții. Primim un om așa cum vine, îl ajutăm să se ridice, îl însoțim o bucată de drum și îi dăm drumul așa cum dai unei pasări care acum are putere să își continue misiunea pe forte proprii”.
În medie, un pacient stă aici cel puțin 3 luni pentru a vedea rezultate. În acest moment, capacitatea totală a centrelor private din România pentru dependenții de drog nu sare de 70 de locuri. Într-o țară în care sunt aproape 2 milioane oameni s-au drogat cel puțin o dată în viață”.
