Proiectul de lege, depus la Senat, ca primă Cameră sesizată, reglementează delimitarea şi supravegherea zonelor de îmbăiere, semnalizarea condiţiilor de îmbăiere, obligaţiile administratorilor şi ale persoanelor care utilizează aceste zone, precum şi răspunderea contravenţională pentru încălcarea regulilor.
Scopul declarat este protejarea vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor şi asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării activităţii de salvare acvatică, scrie Agerpres.
Normele propuse s-ar aplica plajelor, ştrandurilor, parcurilor acvatice, porturilor de agrement nautic şi celorlalte locuri organizate pentru îmbăiere, situate pe litoralul Mării Negre sau pe ape interioare naturale ori amenajate.
Ce prevede proiectul
Potrivit proiectului, zona de îmbăiere supravegheată este zona delimitată în care funcţionează un serviciu public de salvare acvatică - salvamar sau un post de salvare acvatică - salvamar.
Primarul ar urma să stabilească anual, până la 1 mai, prin dispoziţie, zonele de îmbăiere supravegheate de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, perioada şi intervalul orar în care acestea sunt supravegheate, precum şi zonele în care supravegherea nu este asigurată. La stabilirea perioadei de supraveghere, primarul ar trebui să ţină cont de afluenţa previzibilă a utilizatorilor, inclusiv în afara sezonului turistic estival.
În cazul zonelor de îmbăiere de pe litoralul Mării Negre, atribuţiile ar urma să se exercite şi asupra suprafeţei de apă cuprinse între linia ţărmului şi limita de 300 de metri măsurată de la aceasta. Prevederile nu ar afecta atribuţiile Autorităţii Navale Române, Poliţiei de Frontieră şi căpităniilor de port.
În afara zonelor de îmbăiere supravegheate, precum şi în afara perioadelor şi intervalelor orare de supraveghere, îmbăierea şi practicarea activităţilor nautice s-ar face pe riscul persoanelor în cauză. Acest lucru nu ar înlătura însă răspunderea autorităţii administraţiei publice locale sau a administratorului pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege.
Proiectul stabileşte şi reguli privind semnalizarea interdicţiei de îmbăiere. În zonele supravegheate, arborarea şi ridicarea semnalizării de interdicţie ar urma să fie dispuse de şeful postului de salvare acvatică - salvamar, în funcţie de condiţiile hidrometeorologice şi de starea apei. Administratorul nu ar putea dispune arborarea sau ridicarea acestui semnal şi nici nu ar putea interveni asupra lui.
În zonele supravegheate ar trebui să fie prezent cel puţin un salvamar la fiecare 100 de metri de front la apă. Personalul de salvare acvatică nu ar putea fi folosit, în timpul programului de supraveghere, pentru alte activităţi decât cele privind siguranţa persoanelor aflate în zona de îmbăiere. În cazul în care, la momentul unui control, personalul de salvare acvatică nu poate prezenta un atestat valabil, supravegherea zonei ar urma să fie considerată neasigurată.
Finanţarea serviciilor publice de salvare acvatică - salvamar, a posturilor de salvare acvatică - salvamar şi a posturilor de prim ajutor ar urma să fie asigurată de administrator, din bugetul propriu.
Obligațiile oamenilor
Proiectul stabileşte şi o serie de obligaţii pentru persoanele care utilizează zonele de îmbăiere. Astfel, ar fi interzisă intrarea în apă în zonele şi pe durata în care este arborată semnalizarea de interdicţie a îmbăierii, în zonele cu interdicţie permanentă, în zonele rezervate activităţilor nautice sau pe durata unei interdicţii sanitare de îmbăiere.
Persoana aflată în apă ar fi obligată să iasă la somaţia salvamarului, iar părintele, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află un minor ar trebui să nu permită intrarea acestuia în apă în situaţiile în care îmbăierea este interzisă. De asemenea, ar fi interzisă depăşirea limitelor zonei de îmbăiere marcate prin balize sau geamanduri.
Persoana care ia cunoştinţă despre existenţa unui pericol de înec ar avea obligaţia să anunţe imediat postul de salvare acvatică - salvamar sau, în lipsa acestuia, serviciul unic pentru apeluri de urgenţă.
Aceste dispoziţii nu se aplică: personalului de salvare acvatică, personalului structurilor cu atribuţii de intervenţie, de ordine public şi de frontieră, precum şi personalului navigant, în exercitarea atribuţiilor de serviciu; persoanei care intră în apă pentru salvarea unei persoane aflate în pericol; participanţilor la competiţii sportive nautice sau de nataţie organizate în condiţiile legii, pe durata şi în perimetrul acestora.
Amenzi de până la 30.000 de lei
Încălcarea dispoziţiilor ar putea fi sancţionată, în funcţie de gravitatea faptei, cu avertisment sau cu amenzi cuprinse între 500 şi 30.000 de lei. Constatarea contravenţiilor ar urma să fie făcută de poliţiştii din cadrul Poliţiei Române, jandarmi, poliţişti locali, persoane împuternicite de primar şi personalul cu atribuţii de control al autorităţii publice centrale pentru turism, în funcţie de competenţele fiecăruia.
"În fiecare sezon estival, pe litoralul Mării Negre şi pe apele interioare ale ţării, un număr de persoane îşi pierd viaţa prin înec. O parte dintre aceste evenimente se produc in locuri amenajate pentru îmbăiere, în împrejurări în care riscul fusese semnalat: steagul care interzice intrarea în apă era arborat, iar persoana a intrat totuşi în apă. O altă parte, probabil mai însemnată, se produc acolo unde nu supraveghează nimeni şi unde nu se semnalizează nimic. Reglementarea în vigoare tratează prima situaţie ca pe o contravenţie, iar pe a doua nu o tratează deloc", argumentează în expunerea de motive deputatul USR Ştefan Tanasă, iniţiator.
Potrivit acestuia, propunerea porneşte de la constatarea că problema nu este lipsa unei interdicţii sau nivelul prea redus al amenzilor, ci lipsa condiţiilor necesare pentru ca interdicţia să poată fi respectată şi aplicată. În consecinţă, proiectul nu urmăreşte, potrivit iniţiatorului, doar înăsprirea regimului sancţionator, ci stabilirea unor reguli clare privind delimitarea, supravegherea şi semnalizarea zonelor de îmbăiere.
Proiectul a fost depus la Senat, ca primă Cameră sesizată.
