Victimele s-au stins înainte de 1989 și imediat după Revoluție, ca urmare a tratamentului inuman la care au fost supuse, spun istoricii care au cercetat cazul. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a preluat cazul.
Denunțul depus de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului are anexate 6 volume, cu peste 1.700 de file, care conțin probe privind faptele petrecute la căminul-spital pentru deficienți nerecuperabili Moreni-Țuicani. Acolo, în perioada 1970–1997, au murit 497 de copii și 38 de tineri adulți. Experții IICCMER susțin că toți au fost victimele unor tratamente inumane, care vizau exterminarea.
Ororile au fost dezvăluite prima dată, în 1990, de o echipă de televiziune americană, care a inspectat locul. Potrivit IICCMER, copiii erau ținuți în frig, înfometați și nu beneficiau de asistență medicală corespunzătoare.
Principalele cauze ale deceselor înregistrate aici au fost malnutriția și bronhopneumoniile. În ultimii ani ai comunismului, mortalitatea în cămin a ajuns la 75%.
Daniel Șandru, președinte executiv al IICCMER: „Dincolo de sesizarea faptelor, IICCMER a indicat în denunțul depus astăzi și persoanele ce se fac responsabile, în diferite grade, de decesul minorilor, persoane implicate în organizarea, implementarea, evaluarea și controlul acestui regim inuman din căminul-spital”.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a precizat că 87 de persoane sunt nominalizate în dosar. Urmează să verifice câte dintre acestea se mai află în viață.
Florentina Ilioiu, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești: „Potrivit denunțului, funcționarii aflați în cadrul căminului-spital pentru deficienți nerecuperabili din Moreni, cămin aflat în administrarea statului român, au aplicat minorilor internați tratamente inumane și degradante, ceea ce a dus la moartea a aproximativ 500 de copii. În cazul acesta, prescripția nu înlătură răspunderea penală”.
Centrul de la Moreni încă funcționează și are în grijă 51 de adulți cu dizabilități. Oamenii au uitat ororile petrecute aici.
Eugenia Gruiță, localnică: „Să știți un singur lucru, de auzit se auzea, dar de murit n-au murit. Aveau mâncare, sigur că da. Erau îngrijiți”.
Tocmai de aceea, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului susține că statul trebuie să recunoască existența crimelor comise împotriva copiilor internați în căminele-spital. Instituția a mai depus două sesizări penale, care vizează fapte petrecute în Cighid, Sighetu Marmației, Păstrăveni și Siret.
.webp)
