Hidrocentralele de la Porţile de Fier, sabotate chiar de statul român. Rolul jucat de Tăriceanu

Timp de ani de zile, cea mai valoroasă companie energetică a ţării a beneficiat din plin de reţeta dezastrului: managementul defectuos, grupări de afacerişti cu rădăcini bine înfipte în istoria societăţii, asocierea a tot felul de lipitori politice, proiecte de investiţii păguboase, Miliarde pierdute pe apă turbinelor de la Hidroelectrica.

După o insolvenţă chinuitoare şi o revenire spectaculoasă în piaţă, aşteptările sunt mari la Hidroelectrica. Dar şi interesele. Cosmin Savu încearcă să facă lumina în istoria afacerilor tenebroase de la Hidroelectrica într-o analiză a sistemului hidroenergetic românesc şi a consecinţelor nefaste ale lăcomiei unor politicieni.

Hidroelectrica, cea mai mare companie energetică românească a fost evaluată anul trecut că fiind şi cea mai valoroasă companie deţinută de statul român. O treime din producţia anuală de energie a României vine din forţă apelor. Dar spolierea acestei societăţi a fost ani de zile la îndemână unor jucători economici lipsiţi de scrupule. Un atentat la siguranţă energetică a ţării cu efecte negative asupra întregii economii naţionale. Cu toţii suntem afectaţi de furturile de la Hidroelectrica, de modul în care compania este "stoarsă" prin deciziile politicienilor care au făcut şi fac jocurile unor grupări de afacerişti cu planuri bine puse la punct.

Atitudinea opacă a celor care conduc acum Hidroelectrica, personaje numite pe baza de carnet de partid, şi nu de performanţă, este de a ascunde gunoiul sub preş. Lipsa de transparenţă din compania deţinută de statul român trădează o situaţie explozivă. Presă nu are acces decât în holul şi exteriorul centralei.

În ciuda faptului că am fost invitaţi în curte, ni s-a făcut instructajul , ni s-au trasat limitele de filmare, la Bucureşti directorul general s-a răzgândit asupra filmării pe care ProTV ar fi vrut s-o facă. Ne-am întors în… RSR. Pe vremea comunismului însă, se şi construia, acum am rămas doar cu hârtiile. Deşi am primit o acreditare de filmare, semnată de nouă decidenţi din Hidroelectrica, am rămas cu hârtiile. Nu e clar ce avem voie să filmăm sau nu, iar în ceea ce priveşte siguranţă efectivă a obiectivelor… avem dubii mari.

Statul român prin Ministerul Energiei deţine 80% din acţiunile Hidroelectrica. Fondul Proprietatea este acţionar cu 20 la sută şi este administrat de Fondul de Investiţii american Franklin Templeton. Zilele trecute aceştia au anunţat că iau în considerare ieşirea din compania energetică. Relaţia între cei doi proprietari a intrat la apă din cauza incompetenţei administratorilor impuşi politic .

Marius Dan,director Relaţii cu investitorii Fondul Proprietatea: “se vede foarte clar că în Hidroelectrica este o situaţie de incertitudine, avem de câteva luni un CS care nu corespunde criteriilor companiei, sunt oameni care nu au expertiză să conducă o astfel de companie”.

Am solicitat un interviu şi actualului director Hidroelectrica, Bogdan Badea, personaj împins la conducere de ALDE, dar ne-am lovit de pretextul unei agende încărcate. Ministrul Energiei se face că nu înţelege, deşi s-au făcut până acum 3 procese de selecţie pentru un management profesionist la Hidroelectrica pentru care s-au cheltuit sute de mii de euro, la conducere se preferă politruci. Deşi a avut rezultate peste aşteptări, acum câteva luni toată conducerea Hidroelectrica a fost înlocuită.

În 2012, Hidroelectrica părea în pragul colapsului - un şoc în piaţă românească secătuită de criză. Minusuri de miliarde în trezorie, împrumuturi colosale în bănci, contracte în derulare cu "băieţii deştepţi" din energie, firme parazitare. Intrarea în insolvenţă a fost forţată juridic, pentru a salva potenţialul economic al societăţii care îmbogăţea pe alţii, numai pe statul român, nu.

Remus Borza a venit administrator judiciar la Hidroelectrica de unde i s-a tras şi o condamnare penală pentru conflict de interese, dar cu toate acestea a fost omul care a reuşit să aducă compania de stat pe plus.

Hidrocentralele Porţile de Fier 1 şi 2 furnizează aproape jumătate din energia electrică hidro. Cel mai mare sistem hidrotehnic de pe Dunăre este împărţit cu sârbii şi partea românească a considerat în 1997 că trebuie să înceapă retehnologizarea.

Cristi Popescu de la sindicatul Porţile de Fier ştie cum s-au derulat afacerile de retehnologizare. „Ciorbea pleacă din ţară şi ministrul industriilor de la acea dată, Tăriceanu îl convinge pe Ulm Spineanu, care semnează ca primarul şi se parafează contractul de retehnologizare cu Porţile de Fier 1”.

Deşi în piaţă românească există expertiză în domeniu, s-a preferat o companie elveţiană, Sulzer Hydro. Această îşi va schimbă în curând numele în Va Tech Hydro şi va fi preluată de grupul austriac, Andritz.

Borza spune că “asta este motivul pentru care s-a dat cu încredinţare directă de către ministrul Industriilor Tăriceanu contractul la VA Tech, credit furnizor, vin ei cu banii pentru retehnologizare. În realitate Hidroelectrica a plătit de la primul până la ultimul sfânt şi l-a plătit şi de 2 ori mai mult, şi a obţinut o lucrare discutabilă”.

Toma Petcu, actualul ministru, propus de ALDE, susţine că nu are nicio legătură şi că nici nu-l cunoştea pe atunci pe Tăriceanu.

Despre personajul cheie al afacerilor din jurul retehnologizarilor de la Porţile de Fier, am mai vorbit şi în alte investigaţii jurnalistice la "România, te iubesc". El este Bogdan Nicolae Buzaianu, supranumit "cel mai deştept băiat din energie". Acesta a fost intermediarul afacerii din '97 alături de Radu Boroianu, fostul ambasador al României în Elveţia la acea dată. Radu Boroianu l-a năşit şi pe Călin Popescu Tăriceanu în cea de-a 4 a căsnicie.

“Băieţii au apărut din Elveţia, pe ruta Buzaianu, Nicolae Bogdan Buzaianu şi ambasadorul României în Elveţia, Radu Boroianu”, spune Cristi Popescu. 

După ce a părăsit funcţia de ambasador, pe Radu Boroianu îl găsim în cantonul Fribourg administrator al unei firme ce audită companiile controlate de Buzaianu. Cel care a condus pentru o perioada şi Institutul Cultural Român, Radu Boroianu nu vrea să comenteze evenimentele din jurul Hidroelectricii.

Este o poveste fără sfârşit pentru că neconformităţile în lucrările executate au fost de la început sesizate. Din păcate, doar s-au plătit banii, lucrările nu au fost finalizate nici acum. De pildă, spune Remus Borza, la Porţile de Fier1 s-au subdimensionat butucii de acţionare a palelor, aşa gripează în timp. Se pierd 150 de mii de euro pe zi, din indisponibilizarea unui grup. “Sunt perioade în an în care randamentul maşinilor noastre retehnologizate cu Voight şi Andritz la PF1 este mai prost că al centralei în oglindă de la sârbi cu echipamentul primar dat de ruşi în 1972. “

În ciuda neconformitătilor înregistrate în contractul de la Porţile de Fier 1 se începe discuţia, negocierea pentru retehnologizarea la Porţile de Fier 2. Ministrul de atunci, Dan Ioan Popescu a spus că pentru continuitate se prefer să se lucreze cu aceiaşi băieţi deştepţi aduşi de Nicolae Buzaianu. 

În 1999 Va tech propune un contract de retehnologiare în valoare de 98 de milioane e euro, este un contract la cheie pentru retehnologizarea PF2. Cheltuieli neprevăzute şi alte câteva artificii inginereşti duc valoarea totală la 278 de milioane de euro - aproape 200 de milioane de euro în plus. Interesant este că PF2 în 2000 aveau 16 ani, hidroagregatele erau că şi noi, abia îşi făcuseră rodajul şi mergea fără probleme.

Cu Ovidiu Agliceru, fost director general şi actual director de producţie am avut acum câteva luni o discuţie despre situaţia Hidroelectricii. “Pobleme care nu au fost rezolvate nici în prezent şi necesită eforturi deosebite din partea Hidroelectricii de menţinere în funcţiune a tuturor hidroagregatelor din porţile de fier 1 şi PF2”, spune Agliceru.

Actuala conducere a Hidroelectricii nu ne-a permis accesul în hidrocentralele de la Porţile de Fier 1 şi 2, dar semnalele sunt îngrijorătoare.

O lovitură dată sistemului hidroenergetic românesc a fost la Hidrocentralele de pe Oltul Inferior. Deşi aveam hidrocentrale cu o vechime respectabilala care după 30 de ani ar fi trebuita făcută retehnologizarea, în 2002 s-a preferat o lucrare unde nu era nevoie. ”Au fost puse în funcţiune în 1999. În 2002 după 3 ani de zile, băi, trebuie retehnologizate toate. Caz unic în lume”, explică Borza.