Mihai Şora: „Oficialii” aflaţi la guvernare sunt doar accidente ale României recente
Filozoful Mihai Şora a publicat miercuri, pe contul său de Facebook, gândurile şi dorinţele pe care le are la început de an 2019. Nu îşi doreşte decât „să scăpăm de ei”, relatează News.ro
Scriitorul şi-a început mesajul prin a explica: „Odinioară, pronumele «ei» avea – pentru orice om întreg şi cinstit – un conţinut limpede: trimitea spontan la clica de securişti, nomenclaturişti, comunişti, parveniţi şi neciopliţi care ne urmăreau, ne parazitau vieţile, ne batjocoreau mintea şi sufletul. Care ne zdrobeau speranţa şi destinul, ne nenoroceau copiii. «Ei» însemna răul absolut, răul concret, răul care nu cunoaşte jumătăţile de măsură, nu se intersectează niciodată cu Binele, nici nu-şi pune problema Binelui, nu are ştiinţă de vreun bine oarecare”.
Şora a continuat cu precizarea că „este pentru întâia oară după Revoluţie când pronumele «ei» a căpătat, din nou, un conţinut limpede”.
Alegeri 2024
17:07
Alegeri prezidențiale 2024. George Simion și Elena Lasconi, luptă strânsă pentru locul doi - sondaj la comanda USR
21:03
Reacția lui Simion după Kievul a dezvăluit de ce nu are voie în Ucraina. Liderul AUR, apel către serviciile secrete
20:15
Document. Motivul pentru care George Simion a fost interzis în Ucraina. Guvernul României a publicat răspunsul Kievului
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
„Şi nu există, din punctul meu de vedere, om întreg şi cinstit care să sprijine clica aflată azi la putere şi să o facă senin, din convingere. Înţeleg: dintr-o convingere pură. Căci, sprijinind această clică, după ce ea a dat atâtea dovezi de netrebnicie, de jaf şi prostie, de necunoaştere ori dispreţuire a categoriilor morale, omul acela nu poate fi altcumva decât legat ombilical de clica jefuitoare, corupt el însuşi, cu găuri în fibra morală, cu largi crăpături în însăşi umanitatea lui”.
El a amintit de proteste, de importanţa ca România să nu devină o ţară fără căpătâi: „De doi ani stăm cu ochii pe ei, citim coduri penale, învăţăm legislaţie, mecanisme juridice; ieşim în stradă şi mărşăluim pe bulevarde; protestăm. Unii dintre noi au primit bastoane pe spinare, gaze lacrimogene şi pumni în gură. Un om a murit, iar asasinii lui încă circulă nestingheriţi. Să nu spuneţi că nu serveşte la nimic! Tocmai dimpotrivă: le este frică, iar frica lor şi determinarea noastră fac ca România să nu devină o ţară fără niciun căpătâi, ţara nimănui”.
„S-a întâmplat, însă, în aceşti doi ani, şi ceva bun: s-a născut şi a prins rădăcini în Cetate o nouă generaţie, una care a înţeles că – în democraţie – votul chiar contează, că patrimoniul moral, material şi imaterial al României trebuie ocrotit, că şcoala are drept misiune desţelenirea minţilor, nu croşetarea unor baloane de săpun, nici zidirea unor castele de nisip. Între oamenii care protestează s-au decantat idei, s-au creat punţi de bunătate şi dragoste, s-au legat prietenii trainice. Iar lucrul acesta este mai mişcător decât marea singurătăţii, mai preţios decât foiţa de aur”.
Mihai Şora este de părere că astăzi, la putere, în România, se află cei mai răi oameni. „Europa ne prinde, astăzi, pe picior greşit, cu oamenii cei mai răi aflaţi la putere. Cei mai răi nu dintre «noi» – cum aud câteodată spunându-se, căci nu!, nu toţi suntem la fel… Cei mai răi dintre «ei». Dar şase luni în fruntea Consiliului trec repede. Undeva, prin ministerele şi instituţiile noastre, aflaţi în cotloanele unor funcţii minore, sunt şi profesionişti de încredere, care duc greul administraţiei centrale şi fac ca restul instituţiilor să nu se surpe cu totul. În aceşti profesionişti anonimi îmi pun nădejdea. Pe ceilalţi va trebui să-i educăm, să-i recuperăm, într-un fel sau altul. Căci şi ei sunt cetăţeni români, deşi hoţi, deşi mincinoşi, trântori, marionete ori bufoni”.
„Mi-ar plăcea o ţară ca Japonia, cu rigoarea şi onestitatea conducătorilor ei, cu mecanisme atât de subtile şi autentice în reglarea Binelui comun, cu mândria – reală, nu indusă propagandistic – a cetăţenilor ei, cu eficacitatea instituţiilor în evacuarea borfaşului rătăcit vremelnic într-o funcţie publică. Dar Japonia este o ţară prea îndepărtată ca să simţim influenţa directă şi energică a cutumelor ei sociale ori politice”.
În final, a anunţat: „Mâine voi fi la Ateneu: nu în sală, ci undeva afară, în mulţime: pentru ca mai-marii Europei aflaţi la Bucureşti să priceapă că «ei», românii aceia care îi vor întâmpina, «oficialii» noştri aflaţi la guvernare sunt doar accidente ale României recente, nefericite întâmplări de care, odată şi-odată, vom reuşi să scăpăm. Să înţeleagă, cu alte cuvinte, că acei români sunt diferiţi de noi. Pe scurt: că cei din stradă, nu cei de la tribuna oficială sunt oamenii cu adevărat vii ai acestei ţări. Iar viii cu viii, hoţii cu hoţii. Europa suntem noi”.