Doina Cornea a murit. Fosta disidentă a regimului comunist avea 88 de ani
O veste tristă ne parvine de la Cluj-Napoca: una dintre cele mai curajoase femei din România, profesoara Doina Cornea, printre puţinii şi nepreţuiţii disidenţi din perioada comunistă, s-a stins din viaţă vineri dimineaţă, la vârsta de 88 de ani.
A fost greu încercată în ultima vreme, atât de suferinţa bolii, cât şi a pierderii iubitei sale fiice, Ariadna Combes, care s-a stins acum doi ani.
Anunţul a fost făcut de duhovnicul Doinei Cornea, părintele Teodor Lazăr, care a spus că ea s-a stins din viaţă vineri dimineaţă, în jurul orei 3:00, în locuinţa sa din Cluj-Napoca. Doina Cornea se confrunta de ani de zile cu o boală grea, dar a lăsat în urmă o viaţă ca o legendă.
Născută pe 30 mai 1929, a dovedit, în anii 80, când comunismul părea definitiv instalat în Romania, un curaj incredibil. Deşi graniţele erau complet închise şi poșta atent verificată, a difuzat zeci de materiale şi proteste împotriva regimului comunist, citite la postul de radio Europa Liberă şi ascultate clandestin de o ţară întreagă.
În urma unor manifestaţii la care a participat împreună cu fiul ei, Doina Cornea fost bătută şi arestată în 1987 pentru cinci săptămâni. După Revoluţie, nu a văzut dreptatea la care a visat. A primit numeroase distincţii, printre care şi de la Papa Ioan Paul alII-lea şi de la Majestatea sa Regele Mihai.
Înmormântarea Doinei Cornea va avea loc cel mai probabil luni.
Doina Cornea - traducătoare, publicistă şi disidentă anticomunistă - s-a născut la 30 mai 1929 la Braşov.
A fost asistentă universitară (limba franceză) la Facultatea de Filologie a Universităţii 'Babeş-Bolyai' din Cluj-Napoca.
În anul 1980 a distribuit clandestin, prin reţele de prieteni, volumul fabricat manual 'Încercarea labirintului' de Mircea Eliade. Au urmat alte patru traduceri-samizdat din limba franceză, cărora le-a scris note şi prefeţe din: Pr. Petru Gherman (Ieremia Valahul), Lao-tse ('Tao to king'), Gabriel Marcel ('Dreptate şi Adevăr'), Ştefan Lupaşco (partea de Trialog din 'Omul şi cele trei etici ale sale').
Ulterior, între anii 1982-1989 a difuzat câteva zeci de materiale şi proteste la radioul Europa Liberă. În 1983 a fost destituită de la Universitatea din Cluj-Napoca şi supusă unor anchete. Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit, în 1987, manifeste de solidaritate cu muncitorii din Braşov, ambii fiind arestaţi pentru cinci săptămâni, în perioada noiembrie - decembrie.
Până în decembrie 1989 a avut domiciliu forţat, fiind în permanenţă supravegheată de Securitate.
După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism din care şi-a dat demisia la 23 ianuarie 1990.
Mai apoi a făcut parte dintre fondatorii Forumului Democrat Antitotalitar din România, înfiinţat la 6 august 1990, la Cluj-Napoca, din care s-a format mai târziu Convenţia Democrată din România. A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianţei Civice şi a Fundaţiei Culturale Memoria.
A semnat peste 100 de articole în ziare şi reviste ('22', 'România liberă', 'Vatra', 'Memoria' etc.). A ţinut conferinţe în ţară şi străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective.
Dintre volumele de publicistică publicate de Doina Cornea menţionăm: 'Liberté? Entretiens avec Michel Combes' (1990), 'Libertate?' (1992), 'Scrisori deschise şi alte texte' (1991), 'Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade' (1999), apărută în 2000 şi la Paris (La face cachée des choses'), 'Puterea fragilităţii' (2006).
Printre traducerile publicate se numără: Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (1990, reeditată în 2007), 'Gânduri pentru zilele ce vin', în colaborare cu Viorica Lascu (1995), Vladimir Ghika, 'Ultimele mărturii' (1997, reeditată în 2006), Vladimir Ghika, 'Fragmente postume' (2003). La 31 iulie 2009, a fost lansat volumul 'Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)' (Editura Fundaţiei Academiei Civice, 2009), semnat de Doina Cornea.
A primit pentru activitatea sa Premiul 'Thorolf Rafto' (Norvegia, 1989), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989); a fost decorată cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofiţer, cel mai înalt ordin al Republicii Franceze (2000), cu Ordinul 'Steaua României' în grad de Mare Cruce, decoraţie oferită de preşedintele Emil Constantinescu (2000), şi Steaua de Merit a Ungariei din partea fostului preşedinte ungar Ferenc Madl.
În anul 2003, ca urmare a deciziei Papei Ioan-Paul al II-lea, Doina Cornea a devenit Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru. În octombrie 2009 a fost decorată de regele Mihai I cu 'Crucea Casei Regale a României' şi de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu 'Legiunea de Onoare' în grad de comandor.
Pe 10 septembrie 2008, Doina Cornea a suferit un accident vascular cerebral, cu paralizie pe partea dreaptă. Ea a fost tratată la Spitalul Militar din Cluj, după care a făcut recuperare la Cluj, Bucureşti şi la o clinică din Franţa, unde a fost dusă de către fiica sa Ariadna Combes.
Are doi copii, Ariadna Combes şi Leontin Horaţiu Iuhas.
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
Etichete: decese, doina cornea,
Dată publicare:
