Cum au început doi soți o afacere de familie cu produse din lână. Au atins o cifră de afaceri de un milion de euro
Cine vrea să fie propriul șef ori să își ducă afacerea la nivelul următor este invitat să acceseze bani europeni. Ambele variante au fost testate de o familie din Piatra Neamț care, anul acesta, atinge milionul de euro cifră de afaceri.
Cei doi soți au construit, de la zero, o afacere de familie cu produse din lână. Ani de zile, au fost, în paralel, angajați și antreprenori până când au prins curaj și au accesat fonduri europene pentru utilaje. Cu noile investiții, vânzările au explodat, și-au dat demisiile și au putut deveni proprii lor șefi.
Pe Oana și Cătălin Tatu i-am cunoscut în fabrica lor din Piatră Neamț, unde și-au mutat producția, anul acesta. Au acum 12 angajați și o cifra de afaceri ce depășește milionul de euro. Este o poveste de succes construită în opt ani de muncă și de studiu.
Totul a început în 2014, când soții Tatu au descoperit lâna, din întâmplare. Cătălin tocmai rămăsese fără slujba. Aveau un copil mic și un apartament luat prin credit așa că atunci când fetița lor a avut nevoie de o saltea, au cumpărat una ieftină. Cum nu era bună, au pus deasupra o plapumă de lână, de la bunici.
Oana: „Plapuma cădea de pe satin din cauză că avea satin. Cătă a zis: mă duc la atelierul de plăpumi să-mi facă o salteluță, dar la exterior cu un doc. Am făcut salteluța respectivă. Când am vrut să o facem pe a doua, atelierul se închisese. Atelierul de plăpumi din Piatra Neamț. Și el a spus ok, dar cred că știu și eu să fac. A luat o mașină de cusut second hand, o masă de croit. A fost o investiție de 800 de lei”.
Deși inginer textilist de meserie, Cătălin nu știa să folosească mașina. A învățat și a cusut prima plapumă pentru familia lui. Provocarea a fost să facă rost de lână, un produs tradițional la noi, dar care se găsea greu. Au început să cerceteze piața, să studieze și au aflat că în străinătate e o afacere care merge, dar în România, mai deloc. Cum căutau demult o idee să pornească pe cont propriu, au realizat că au găsit-o. Au făcut o pagină de Facebook și au început să vândă online. În acel moment, Oana era consultant în marketing la o firmă ce distribuia anvelope, iar Cătălin își găsise o slujbă, lucra pentru o firmă ce distribuia produse farmaceutice.
Oana: „Munceam după 5 după-amiaza, ne așezam, aveam biroul nostru, ne opream la un moment dat că aveam și fetița mică, și după ce o culcam, până la 12-1, munceam”.
Vânzările lunare însumau cam jumătate dintr-un salariu. Au realizat că succesul va veni în momentul în care vor aduce pe piață o pilota care ține de cald, este ușoară și nu miroase.
Oana: „Credeam foarte tare în afacere. Știam că vom avea o muncă și de consiliere pentru generația tânără, dar și de convingere care erau un pic mai în vârstă”.
Au îndrăznit și în 2016, cu puținii bani pe care-i aveau, au mers în Germania la cel mai mare târg de textile pentru produse de casă.
Cătălin: „Nu va zic cum arată primul stand al nostru, plecați cu dubă acolo, instalat de mine și de un cumnat. Eram de studiu pentru cei de acolo. Veneau și ne vizitau”.
Așa au apărut primii clienți din afară țării. Între timp, ei au început să-și dezvolte propria tehnologie pentru perne, pilote și protecții pentru saltea.
În 2016, și-au dat demisiile. A fost și anul în care au depus, la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, dosarul pentru fonduri europene. Aveau nevoie de o mașină de matlasat fără de care afacerea nu ar fi putut crește. Proiectul l-a scris Oana în timp ce, din motive medicale, a trebuit să stea în pat, însărcinată fiind cu cea de-a două fetiță. Timp de șase luni, și-au pus visurile pe hârtie. Doar pentru partea financiară au apelat la un consultant. Au crezut atât de mult în ideea lor încât au pregătit spațiul pentru utilaj înainte ca dosarul să fie aprobat. Și fondurile au venit, prin programul regio 2014-2020: 140 de mii de euro, din care nerambursabili o sută de mii.
Oana: „A fost greu ca antreprenori în momentul în care am renunțat la locul de muncă și a trebuit să trăim de aici și prioritate aveau salariile angajaților, rata la bancă pentru că noi a trebuit să venim cu cofinanțare și nu aveam și a trebuit să facem un credit. Un an jumătate-doi au fost ani grei”.
Au primit mașina de matlasat în 2018. Producția și vânzările au explodat.
Reporter: Fără fonduri ați fi putut lua această mașină?
Cătălin: „Sub nicio formă. Mașina asta e pentru noi la fel cum e diferența între un aragaz la care coci pâinea și un cuptor profesional de copt pâine. Îți este foarte greu să finanțezi achiziția acelor utilaje performante astfel încât să-ți permită să treci la următoarea etapă în afacerea ta”.
Au un singur regret: lucrează cu lână din import, deși România este unul dintre cei mai mari crescători de ovine, din Europa. La început au folosit lâna noastră, dar au renunțat la ea pentru că nu trece testele de laborator astfel încât să poată obține certificarea de calitate.
În această fabrică ar fi putut ajunge lâna oierilor noștri, dar este a celor din Franța. Pentru că statul a ignorat acest domeniu. Într-un singur an, se folosesc aici 15 tone de lână prelucrată, ceea ce înseamnă undeva la 70-80 de tone de materie brută.
Oana dă exemplul ciobanilor din Marea Britanie, care, împreună cu autoritățile, au gândit o strategie. Au înființat o asociație cu 35 de mii de membri care se ocupă de traseul lânii, de la oaie până în magazin. Ar putea fi o idee de finanțare europeană, pentru noi. Atât pentru autorități cât și pentru antreprenori.
Oana: „O dată pe an când se tund oile, să existe centre de colectare a lânii, să existe centre regionale de triere a lunii, să existe măcar o spălătorie la nivel național. Știm că ar exista cerere pentru lână, dar nu avem acces la lână românească”.
Soții Tatu gândesc mereu înainte cu cinci ani. Știu deja că următoarea finanțare va fi pentru o fabrică. Asta fac de fapt banii europeni. Ne ajută să ne dezvoltăm visul, cu condiția să credem în el, indiferent de greutăți și să știm cum să-l transpunem într-o realitate profitabilă.
