În mesajul despre decizia CCR, gazetarul vorbește și despre anularea alegerilor prezidențiale și sugerează că, în opinia sa, Curtea nu ar fi acționat atunci în primul rând pentru „salvarea statului de drept”, ci pentru a împiedica un anumit rezultat la urne. În acest caz, dar și în cel al „amendamentului Fritz” el consideră că instituția s-ar fi comportat ca o instituție „deasupra” Constituției și a legilor.
„Trecutul lovește prezentul și viitorul ca în comunism. O durea tot în 3 litere pe CCR de salvarea statului de drept, de salvarea României de pe buza prăpastiei, când a blocat pârtia deschisă profetului Georgescu către Cotroceni. Problema era că nu intra Ciolacu în turul 2, în ciuda mitei masive pentru națiune pe care a dat-o din bugetul de stat. Din acel moment, CCR s-a considerat deasupra Constituției, deasupra legilor, chiar și ale bunului simț, devenind o adevărată regină a României”, a notat CTP.
Cristian Tudor Popescu critică decizia CCR referitoare la legea integrității pe care o numește „anti Fritz”, pentru că aceasta ar încălca, în opinia lui, principiul neretroactivității legii și vede această decizie ca pe un exemplu de folosire a justiției în scop politic. În plus, el ironizează faptul că CCR a respins unele amendamente AUR și apreciază că aceste decizii par să fie influențate de interese politice: „aprobă, dar și respinge”, în funcție de cine propune.
CTP critică și întâlnirea informală dintre președinta CCR și premierul interimar Bolojan, considerând că este nepotrivită mai ales într-un moment în care CCR ia decizii cu importante consecințe politice. El spune, sarcastic, că nu știe ce este mai grav: întâlnirea în sine sau explicațiile oferite ulterior pentru ea.
Gazetarul ajunge la concluzia că dacă România continuă pe această direcție politică, juridică și economică, consecința „firească” ar fi ajungerea în situația de a fi exclusă de facto din UE și chiar din Consiliul Europei.
„Concluzia sussemnatului: calea de consecință, firească și asta, a stării politice, juridice, economice actuale a statului român ar trebui să fie excluderea de facto a României din UE, ba chiar și din Consiliul Europei, în care am fost acceptați în octombrie 1993”, notează Cristian
Tudor Popescu.