Cristina Chiriac este economistă, doctor în economie al Academiei Române și fondatoarea și președinta Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF). Are o experiență de aproximativ 15 ani în management, atât în sectorul public, cât și în mediul privat.

Cristina Chiriac a explicat, într-un interviu pentru Știrile ProTV, cum diferă reprezentarea femeilor în conducerea companiilor în funcție de structura acționariatului și de cine deține controlul. Ea a vorbit și despre legătura dintre echilibrul de gen, guvernanța corporativă și distribuția puterii în companii.

Studiul Cristinei Chiriac, denumit "Legea care nu se aplică", analizează efectele Legii nr. 11/2025, prin care România a transpus Directiva UE privind echilibrul de gen în consiliile de administraţie ale companiilor listate.

Termenul până la care societățile listate vizate de Legea nr. 11/2025 trebuiau să atingă obiectivele de echilibru de gen a fost 30 iunie 2026. O cercetare realizată document cu document pe toate cele 85 de societăți analizate de pe Piața Reglementată a Bursei de Valori București arată că, între 31 decembrie 2025 și 30 iulie 2026, numărul femeilor din organele de conducere a rămas neschimbat: 82 înainte, 82 după.

Recomandări Video

„Nu există un mod feminin sau masculin de a face afaceri”

Discuția despre echilibrul de gen este adesea însoțită de ideea că femeile și bărbații ar avea stiluri diferite de a face afaceri, de a negocia sau de a-și asuma riscuri. Cristina Chiriac spune însă că datele din cercetarea sa nu susțin o astfel de împărțire și atrage atenția asupra accesului la resurse și la pozițiile în care se iau deciziile.

Potrivit cercetării, 25 de consilii nu au nicio femeie, iar 29 au una. Companiile ale căror consilii sunt formate exclusiv din bărbaţi au, cumulat, 12.006 angajaţi. În societăţile româneşti supuse legii, cercetarea indică o pondere a femeilor de 20,3%. Prin comparaţie, în octombrie 2025, femeile ocupau 33,6% din locurile din boardurile celor mai mari companii listate din Uniunea Europeană.

„Nu cred că există un mod feminin și un mod masculin de a face afaceri. Și cred că ar fi chiar periculos să încercăm să le definim astfel. Vă răspund cu ceea ce am numărat, nu cu impresii. Am deschis dosarul fiecăreia dintre cele 85 de societăți listate pe piața principală a Bursei de Valori București. În ele lucrează 79.847 de oameni. Din cele 75 de consilii pe care am putut să le număr, 25 nu au nicio femeie. Sub aceste consilii lucrează 12.006 salariați. Cea mai mare dintre aceste companii are 4.944 de angajați și cinci administratori, toți bărbați.”

Ea consideră că problema nu este reprezentată de presupuse diferențe de comportament între femei și bărbați, ci de accesul acestora la pozițiile de decizie.

„Nu este o discuție despre cum negociază femeile și cum negociază bărbații. Este o discuție despre cine participă la deciziile de vârf. Iar în 25 de consilii, sub care lucrează 12.006 oameni, nicio femeie nu participă la acea decizie.”

În ceea ce privește asumarea riscurilor, Chiriac spune că diferențele observate trebuie privite și prin prisma resurselor de care dispune fiecare antreprenor.

„Un antreprenor nu negociază într-un anumit fel pentru că este femeie sau bărbat. Negociază în funcție de experiență, de accesul la capital, de poziția pe care o are în piață, de informațiile de care dispune și, foarte important, de cât își permite să piardă. Când vedem femei mai prudente în asumarea riscului, ar trebui să ne întrebăm mai întâi dacă au avut aceleași resurse pentru a-și permite acel risc. Este foarte diferit să riști când ai acces la finanțare, la rețele profesionale puternice și la o a doua șansă decât atunci când fiecare eșec îți poate compromite proiectul.”

Echilibrul de gen și meritocrația

Una dintre principalele controverse legate de aceste reguli este dacă atingerea unor procente de reprezentare poate intra în conflict cu principiul meritocrației. Cristina Chiriac spune că legea nu impune alegerea unui candidat mai slab calificat doar pentru atingerea unei anumite proporții.

„Nu. Și este important să clarificăm acest lucru, pentru că aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii în discuția despre echilibrul de gen. Legea nu cere alegerea unui candidat mai slab pentru a obține un anumit procent. Selecția trebuie să se bazeze pe o analiză comparativă a calificărilor, pe criterii clare, neutre și nediscriminatorii. Prioritatea pentru persoana aparținând sexului subreprezentat intervine doar atunci când candidații sunt la fel de calificați din perspectiva adecvării, competențelor și performanței profesionale. Meritocrația înseamnă să fie aleși candidații mai buni. Legea nu justifică diminuarea standardelor profesionale în numele reprezentativității”, a explicat Cristina Chiriac.

În opinia sa, una dintre schimbările importante aduse de lege ține de transparența procesului de selecție.

„Ceea ce schimbă legea este obligația de a face selecția mai transparentă și mai verificabilă. Compania trebuie să poată arăta după ce criterii a evaluat candidații și cum a ajuns la decizia finală. Spus simplu: legea nu cere «alege femeia». Cere «arată cum ai ales». De fapt, aici este și sensul discuției despre meritocrație. Nu este suficient să spunem că «îl alegem pe cel mai bun». Trebuie să putem explica ce înseamnă «cel mai bun», după ce criterii a fost evaluat și dacă aceleași criterii au fost aplicate tuturor candidaților. Meritocrația nu este contrariul echilibrului de gen. Meritocrația reală presupune un proces în care competența poate fi demonstrată, comparată și verificată”, precizează Chiriac.

În ceea ce privește situațiile în care o companie atinge procentul prevăzut de lege, dar procesul de selecție ar putea ridica probleme, Cristina Chiriac spune că cercetarea nu îi permite să tragă astfel de concluzii.

Atingerea unei anumite proporții de femei într-un consiliu nu înseamnă automat și o distribuție echilibrată a puterii. Datele analizate de Cristina Chiriac arată diferențe semnificative atunci când sunt luate în calcul funcțiile de conducere:

„O proporție ne spune câte femei sunt într-un consiliu. Nu ne spune însă câtă autoritate exercită și nici cum este distribuită puterea în interiorul companiei. Cercetarea pe care am realizat-o arată foarte clar această diferență. În societățile cărora li se aplică legea, femeile ocupă 20,3% dintre locurile din organele de conducere. Dar, dacă ne uităm la funcțiile de vârf, femeile sunt director general în doar 9,9% dintre societăți și președinte de consiliu în numai 7,6%. În cifre absolute, pe toată piața reglementată din București: șapte femei director general și cinci femei președinte de consiliu.”

Importanța acționarului în procesul de selecție

În ceea ce privește legătura dintre reprezentarea femeilor și structura de proprietate a companiilor, Cristina Chiriac spune că datele analizate indică diferențe importante în funcție de tipul acționarului de control.

„Am constatat că reprezentarea femeilor diferă puternic în funcție de cine controlează compania. Acolo unde acționarul de control este o persoană fizică de sex masculin, femeile ocupă 13,9% dintre locurile din organele de conducere. Acolo unde controlul aparține unui investitor instituțional, ponderea este de 31,2%. În datele pe care le-am analizat apare un tipar: reprezentarea scade pe măsură ce ne apropiem de nivelul proprietății. Și o cifră care spune totul despre unde se oprește lanțul: din cele 85 de societăți listate, una singură are o femeie drept proprietar de control. Reprezentarea femeilor este, așadar, un indicator al guvernanței, nu un certificat de bună guvernanță. Poți avea procentul cerut de lege și, în același timp, probleme de transparență, independență sau concentrare a puterii”, a adăugat Cristina Chiriac.

În ceea ce priveşte diferenţele dintre companiile de stat şi cele private, cercetarea arată că cele zece companii în care statul român deţine controlul ating obiectivul în 60% din cazuri, comparativ cu 29,2% în cazul companiilor private supuse aceleiaşi legi. Niciun consiliu al companiilor de stat analizate nu este format exclusiv din bărbaţi.

"Se vorbeşte mult despre ţinte, însă nu se vorbeşte despre cum se ating, care sunt sancţiunile dacă nu se ating. Uitaţi-vă la cercetarea realizată. Arată o diferenţă care merită explicată. Acolo unde există şi un control suplimentar, conformarea este de două ori mai mare. Şi rămâne întrebarea pe care statul ar trebui să şi-o pună", a afirmat preşedinta CONAF.

De ce titlul „Legea care nu se aplică”

Titlul cercetării pornește de la diferența dintre existența unei obligații legale și efectul pe care aceasta l-a produs efectiv în piață. Iar cea mai puternică dovadă, spune Cristina Chiriac, este evoluția numărului de femei din consiliile analizate.

„Titlul nu spune că nimeni nu respectă legea. Spune că între existența legii și efectul ei măsurabil există o distanță foarte mare. Pentru mine, cea mai puternică dovadă este combinația dintre câteva cifre. Am avut o lege intrată în vigoare la 15 martie 2025 și un termen final la 30 iunie 2026. Cu toate acestea, între cele două momente pe care le-am măsurat, numărul femeilor din consilii a rămas exact același: 82.”

În ceea ce privește legătura dintre diversitatea de gen, calitatea deciziilor și performanța financiară, Cristina Chiriac spune că există studii care indică o asociere între o reprezentare mai diversă în consiliile de administrație și anumite rezultate ale companiilor. Ea atrage însă atenția că relația nu trebuie privită ca una directă.

„Există studii care găsesc o asociere între consiliile mai diverse și indicatori precum valoarea companiei, profitabilitatea sau inovarea. Dar eu aș evita promisiunea simplistă că «pui mai multe femei în consiliu și crește profitul». O companie este un sistem mult prea complex pentru o asemenea relație mecanică. Performanța depinde de industrie, strategie, capital, ciclul economic, calitatea managementului, structura proprietății și foarte mulți alți factori. Iar o corelație statistică nu înseamnă automat cauzalitate.”

Pentru Cristina Chiriac, argumentul în favoarea diversității ține în primul rând de calitatea guvernanței și accesul investitorilor la informații, nu de ideea că femeile ar lua, prin definiție, decizii mai bune decât bărbații.