Cine sunt cei doi meșteri uciși în Onești. Gheorghe Moroşan le-a mai amenințat un coleg în trecut
Cei doi ostatici ucişi luni în Oneşti au intrat fără ezitare în apartamentul în care aveau de făcut lucrări. Au fost doi buni profesionişti prinşi la mijloc în furia unui agresor decepţionat.
Suspectul a mai ameninţat şi în trecut un alt angajat trimis să lucreze în acelaşi loc. În urma unor furturi masive, locuinţa a trecut în proprietatea complexului chimic la care soţia agresorului fusese gestionară. Instanţa a decis asta definitiv, motivând că femeia nu a luat măsuri de prevenire a sustragerii materialelor, în valoare de peste 8 miliarde de lei vechi.
Au urmat 10 ani de contestaţii şi procese în care soţii s-au încăpăţânat să mai recupereze ceva, iar totul s-a încheiat tragic luni, când doi oameni nevinovaţi au murit.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Silviu Iștoan avea 38 de ani şi era pasionat de pescuit. Dan Pătatu avea 55 - şi era tatăl unui băiat de 18 ani. Soţia lui este asistentă chiar la spitalul la care a fost dus iniţial agresorul.
Cei doi ostatici ucişi lucrau ca electricieni la complexul chimic care are acum în proprietate apartamentul de la care a pornit tragedia. Şefii i-au trimis să verifice instalaţia. Fratele lui Silviu povesteşte că, în trecut, un coleg de-ai lor a fost ameninţat de acelaşi Gheorghe Moroşan.
Paul Iștoan, fratele victimei: Un coleg, acum câţiva ani, prin 2010, a fost în aceeaşi situaţie şi a depus plângere la poliţie şi poliţia cică “nu avem ce să-i facem”.
Reporter: Deci a mai ameninţat pe cineva?
Paul Iștoan, fratele victimei: Da, un coleg de-al lor, din câte am înţeles, a mai fost o dată ameninţat şi a reuşit să scape.
Reporter: Deci nu numai că avea cazier, dar mai făcuse şi fapta?
Paul Iștoan, fratele victimei: În acelaşi loc. Unul din colegi chiar asta a spus: că el nu se duce acolo orice ar fi!
Reporter: Au fost trimişi acolo, în condiţiile în care se ştia că Moroşan făcea scandal?
Sandu Florin, colegul victimelor: Nu am ştiut asta, atunci s-a auzit. Dacă ştiam, fiţi sigur că nu-i trimitea. A fost prima oară când au mers acolo.
Ioan Bitiri, colegul victimelor: "Suntem îngroziţi şi foarte afectaţi că a fost măcelărit într-un mod barbar. Nu mă interesează ce probleme a avut el cu societatea, noi am fost trimiși să executăm lucrări."
Soţia principalului suspect se numeşte Aurelia Moroşan şi a lucrat la combinatul chimic încă din 1988. În 2002, pe când era gestionara unuia dintre depozite, au avut loc mai multe furturi, rămase cu autor necunoscut. Cei din conducere au decis însă să-i împute ei piesele lipsă, majoritatea din titan - care valorau peste 8 miliarde de lei vechi.
Reprezentanţii firmei au susţinut în fața judecătorilor că gestionara "nu a respectat obligaţiile corespunzătoare acestei funcţii, astfel cum au fost stabilite prin fişa postului, acelea de a lua toate măsurile necesare care să prevină sustragerea, degradarea şi alte forme de risipă a bunurilor pe care le gestionează."
Aurelia Moroşan a reuşit să obţină în instanţă reducerea sumei imputate la 600 de milioane de lei vechi. Decizia a fost definitivă, iar executorii judecătoreşti au trecut la preluarea apartamentului de 3 camere în care femeia stătea cu familia.
Reporter: Despre furtul de la Chimcomplex al soţiei în care a fost implicată ce ştiţi?
Bărbat: A fost dat şi în ziar în 89, că a fost cea mai mare fraudă care a avut-o, de 8 sau 80 de miliarde. Îţi dai seama, 80 de miliarde înseamnă o casă plină de bani. El a avut mai multe plângeri şi la poliţie, dar dacă el a decis să şi facă dreptate singur."
Bărbat: "Nevastă-sa ar fi avut o pagubă în gestiune la magazin la uzină chimică, a plecat în concediu, nu a predat la nimeni. Vinovaţi sunt ăia că magazia a fost sigilată, să răspundă paza."
De-a lungul anilor, soţii Moroşan au deschis mai multe procese în care au contestat executarea sentinţei. Le-au pierdut pe toate, unele pentru că nu aveau temei legal, altele pentru că cererile au fost depuse târziu, ori pentru că nu au plătit taxele cerute de instanţă.
Femeie: Nedreptatea l-a adus aici, pentru faptul că sunt convinsă că prejudiciul pentru care a fost acuzată soţia nu avea cum să existe, la o sumă atât de mare şi omul a fost disperat.
Reporter: Atât de disperat încât să omoare 2 persoane?
Femeie: Da, da , Dar asta nu este nicio scuză, nu are nicio scuză pentru fapta comisă.
Gheorghe Moroşan, care era coproprietar al apartamentului, nu a înţeles niciodată de ce este şi el executat silit pentru lipsa din gestiune a soţiei. Instanţa a decis însă să-i atribuie femeii locuinţa, iar ea ar fi trebuit să-i plătească lui o cotă parte. Ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că apartamentul nu a fost vândut, ci preluat de combinatul chimic.
Soţii Moroşan nu au ştiut să piardă. Timp de 10 an, şi-au consumat timpul, energia şi banii pentru a lupta în justiţie. Iar în următorii 10, bărbatul, care nu a înţeles nimic din hăţişul juridic în care s-a băgat, a continuat să facă sesizări şi să ameninţe. Nimeni nu l-a considerat însă un pericol real.
