Cine a fost Ștefania Mărăcineanu, cercetătoarea căreia i-a fost „furat” premiul Nobel pentru chimie
Ștefania Mărăcineanu a fost un fizician și chimis român de renume internațională, autoarea unor teorii incipiente legate de radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii.
Ștefania Mărăcineanu s-a născut pe 18 iunie 1882 la București, iar Google marchează 140 de ani de la nașterea sa printr-un doodle.
După ce a studiat la o școală de fete din București și a fost apoi profesoară, în 1922, Ștefania Mărăcineanu a obținut o bursă pentru a studia la laboratoarele Marie Curie din Paris. A rămas în capitala Franței încă șase ani, timp în care și-a dat doctoratul și apoi a studiat efectul radiației solare asupra substanțelor radioactive.
Pe când studia radioactivitatea poloniului, Ștefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătățire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Explicația dată de ea acestui fenomen a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv.
S-a întors în România și la Universitatea București a reușit să creeze primul Laborator de Radioactivitate din România și a găsit o metodă de declanșare a ploilor artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori.
În 1935 Frédéric Joliot-Curie și Irène Joliot-Curie au primit Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivității artificiale. Ștefania Mărăcineanu a susținut că lucrarea lor s-a bazat pe descoperirile făcute de ea în perioada în care a lucrat la laboratoarele Curie din Paris, dar că nu i-au fost acordate merite pentru participare.
Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, cauzat de iradieri, și a murit la data de 15 august 1944.
