Aglomerație pe drumurile spre munte. Drumul dintre Ploiești și Bușteni, parcurs în patru ore
Pentru foarte mulţi români, anul se încheie cu nervi şi aglomeraţie. Cum altfel ar putea aprecia aerul tare de munte, dacă nu după un drum greu ca o penitență, în miros de eșapament şi ritm de melc?
Timp în care au putut să numere toţi copacii de pe Valea Prahovei. La final, niciunul nu a răsuflat uşurat. Să găseşti un loc de parcare prin staţiuni, asta chiar este o aventură.
Pentru cine a pornit spre munte, pe DN1, chinul a început de la ieşirea din Bucureşti. Pe Valea Prahovei, maşinile s-au mişcat cu încetinitorul, iar în trafic cozile păreau fără sfârşit.
Șofer: „Am stat 2 ore la intrarea în Breaza, un kilometru pe oră!"
Șoferiță: „Am plecat la 8.30 din Bucureşti. Şi e trecut de 1!”
S-a circulat cu viteza melcului şi, chiar mai încet de atât, pe Drumul Naţional 1, la ieşirea din Sinaia spre Predeal. Şoferii spun că au înaintat cu mai puţin de 10 kilometri la oră. Distanţa dintre Ploieşti şi Buşteni a fost parcursă în peste 4 ore.
Șofer: „Pierzi toată ziua ca să stai o oră pe pârtie. Dacă nu găsesc zăpadă, cred că mor.”
Șofer: „Am făcut 4 ore până aici, terminăm Revelionul, pe 32 ajungem!”
La destinaţie, cei mai mulţi au riscat şi şi-au lăsat maşinile pe unde au putut. Să găseşti un loc de parcare liber, la munte, în această perioadă, pare o adevărată aventură sau chiar misiune imposibilă. Aşa că fiecare parchează pe unde poate, pentru că toate parcările sunt arhipline.
Șofer: „E greu cu locurile de parcare, tocmai d-aia am parcat pe nişte locuri de taxi. Ne mutăm ca romul cu cortul şi tot nu găsim."
Șofer: „Greu cu parcările, greu cu venitul, greu de tot.”
Reporter: „Unde o să lăsaţi maşina?”
Șofer: „Nu ştiu"
Turiştii au timp să uite de supărare până pe 2 ianuarie, când calvarul se va muta pe drumul de întoarcere.
