“25% din români nu știu nimic despre Nicolae Ceaușescu” dezvăluie John Florescu, producătorul documentarului “Tovarășu' "

Producătorul documentatului, John Florescu, a fost invitatul emisiunii Interviurile stirileprotv.ro în care a dezvăluit mai multe detalii despre cel mai așteptat documentar din ultima vreme.

De ce un documentar despre Nicolae Ceaușescu?

Cristian Leonte - John, bine ai venit ! Mă bucur să te văd şi mulţumesc de invitaţie. Le spunem telespectatorilor că e noua ta producţie, e un documentar în trei părţi şi va fi transmis în exclusivitate pe VOYO. E despre "Tovarăşu'". E un document în profunzime care acoperă toată viaţa lui Nicolae Ceauşescu. Naştere, viaţa personală, viaţa de partid, viaţa de lider, finalul vieţii. Ce te-a făcut să alegi această temă ?

John Florescu - Făcusem două documentare pentru ProTV despre regele Mihai şi regina Maria. Mereu mi-am dorit să fac o trilogie. M-am întrebat care e subiectul care n-a fost discutat. M-am gândit la Ceauşescu. Am văzut toate filmele despre el. Se concentrau pe căderea lui, pe moartea lui. Dar mi-am dat seama şi că publicul nu înţelegea cine a fost. Merita o abordare completă, apolitică, una care să nu fie în favoarea unei părţi sau a alteia. Cine e acest om ? Românii vor să ştie de unde provenea, ce era cu el. Ce gândea ? De ce gândea aşa ? Aşa am ajuns la acest documentar. Mai mulţi autori au încercat asta şi au reuşit în anumite aspecte.

Cristian Leonte - Avem multe cărţi despre Nicolae Ceauşescu. Autori români, autori străini, unii apar în documentarul tău. Avem şi mai multe filme cu el, documentare despre viaţa lui. Cu ce diferă acest documentar în trei părţi de tot ce există pe piaţă ?

Citește și

Trucul prin care s-a câștigat marele premiu de peste 9 milioane de euro la 6 din 49. Biletul a costat 4.413 lei

John Florescu - E diferit pentru că ne ajută să înţelegem cum a ajuns cine era. Cred că secretul e să ne întoarcem la începutul vieţii sale. Care au fost forţele şi influenţele care i-au modelat existenţa ? Când avea 20-21 de ani, caracterul era format, mentalitatea era stabilită, perspectiva era fixată. Cred că asta îi oferă o direcţie. Dacă nu înţelegi de unde provenea şi ce reprezenta, e greu să înţelegi ce a urmat. Mentalitatea de ţăran l-a însoţit până la final, în toate aspectele vieţii. Au fost multe cărţi excelente. Cea a Laviniei Betea cred că e cea mai bună. Ea ne-a ajutat mult. Lumea vrea să ştie cum a ajuns acest om aşa. Ne trăim viaţa influenţaţi de diverse lucruri, oriunde am fi. Ce se întâmplă în acea perioadă influenţează individul.

Începuturile lui Nicolae Ceaușescu

Cristian Leonte - Să începem discuţia ! Ce vedem ? Îl vedem pe "tovarăşu'" de la originile sale ţărăneşti, în şcoală, în cadrul partidului, ca ilegalist, dar şi în legalitate. Ce vedem ? Care sunt personajele documentarului ?

John Florescu - O problemă legată de începuturi e că nu sunt multe imagini cu Nicolae Ceauşescu. Era necunoscut. Am analizat în detaliu corespondenţa. Şi-a scris autobiografia când a intrat în partid. La 11 ani pleacă la Bucureşti să se angajeze. Unii povestesc cum nu aveau destulă mămăligă pentru zece guri. Nouă, pentru că un copil a murit. Avem sentimentul de izolare. A fost în puşcărie o treime din viaţa sa de tânăr adult. Aceste experienţe l-au modelat personal şi politic. A fost închis alături de viitoare ierarhie a partidului comunist. Acea experienţă l-a modelat. Vedem experienţa puşcăriei, vedem documente, vedem descrieri, cere mâncare... Familia care stătea departe... El se născuse în 1918. Să vină din Scorniceşti, de unde e el, până la Bucureşti sau la Doftana, nu e uşor. O soră făcea asta. Îţi dai seama că a crescut furios. Când se ducea la şcoală îi vedea pe ceilalţi copii încălţaţi, iar el mergea 2,5 km desculţ. Aceste lucruri modelează un om. Frank Dikotter, un celebru expert în dictatori, vorbeşte despre asta. Despre furie, despre izolare, despre hotărâre. Nu era un om plăcut. Majoritatea colegilor de puşcărie nu-l simpatizau. N-avea prieteni, n-avea umor. Spuneau că şi câinelui său îi spunea "tovarăşe". Era un om neobişnuit. O parte dintre elementele care te ajută să înţelegi evoluţia unui om au fost îndepărtate din viaţa lui. Părţile bune au dispărut.

Cristian Leonte - Ai recuperat nişte documente legate de acest aspect. Nu vreau să dezvălui prea multe despre documentar, dar încerc să subliniez ce nu am mai văzut până acum. Părţile care n-au fost studiate. Mă refer la public, nu la specialişti. Documente care arată parcursul său şcolar au fost ulterior modificate, pentru că regimul nu putea permite să fie prea bun la o materie: religia. Nu mergem mai departe.

John Florescu - Avem multe documente şi martori care au fost prezenţi sau care pot descrie ce se întâmpla în epocă. Înainte de război, în timpul războiului. Apoi începem să avem documente video. Era deja în partid după venirea la putere a comuniştilor. Era în vârf. Aşa e. Era un luptător foarte bun în partid. I se spunea "ciocanul proletar". Era acel "go to guy", cum spunem în engleză, omul care putea face orice treabă. Au fost situaţii despre care nu ştim lucruri foarte precise, dar ştim că s-au întâmplat... Nu le-am folosit pentru că trebuie verificate. A ordonat împuşcarea ţăranilor. Un ţăran cere împuşcarea ţăranilor. Nu e clar dacă el a dat ordinul sau i-a cerut şoferului s-o facă. Era un individ dur şi nemilos. S-a dus în armată, voia să afle cum te educă armata. A devenit general. S-a dus la înmormântarea lui Stalin. Cine e micuţul ăsta ? Intrase în jocul pe mize mari al politicii româneşti. În 1957 s-a dus la Moscova, la înmormântarea lui Stalin. Avionul s-a prăbuşit şi un mare lider politic a murit. El a scăpat nevătămat. A fost remarcabil. Avionul nu fusese atacat. Dar la acest nivel sunt multe pericole. Se spune că Dej a murit radiat. E o lume periculoasă, dar el era bine pregătit. Era viclean, calculat, concentrat. Ştia foarte bine ce vrea să facă.

Accederea la puterea supremă

John Florescu - Ulterior, când ajunge la putere, în 1965, după moartea lui Gheorghiu Dej, începe să-şi construiască propriul guvern. Îşi adună oamenii de încredere. Mai multe personaje apar aici. Le vedem vorbind şi în prezent. Ce e cu aceste figuri foste comuniste care încă există şi cu care echipa ta a vorbit despre acea perioadă. E uimitor să-i vedem vorbind. A fost greu să ajung la ei. Ideea documentarului mi-a venit de la Frank Dikoetter, care a scris o carte despre dictatori. A prezentat şapte dintre cei mai mari şi mai controversaţi dictatori ai secolului XX, prin care şi Ceauşescu. M-am uitat la calendar, toţi aveau 80, 90 de ani. Ne-am grăbit să aflăm dacă sunt dispuşi să vorbească. Fără ei, nu avem pe cineva din interior... Avem copiii, dar a mai rămas doar unul. Nu aveam o perspectivă internă asupra vieţii lui. Voiam să ajungem până în vârf. Am trecut de la miniştri până la sosia lui. Uneori, sosiile şi şoferii văd omul cel mai bine, pentru că îi sunt mereu alături. Îi cunosc stările. Oamenii ăştia a avut fiecare altă atitudine. Unii au ezitat, alţii n-au vrut să le apară numele. Am spus că altfel nu-i putem folosi. Unii erau îndrăzneţi. "Ce am de pierdut ? O să spun ce am făcut bine şi ce am făcut rău." Evident, nu cred că îl iubeau. Niciunul dintre ei... Se poate spune că acum aleg o poziţie favorabilă. Dar sincer cred că au considerat că omul o luase razna. - Ministrul de Finanţe... - Petre Gigea. El era în Craiova şi ne-a zis: "Înaintea şedinţelor cu el o întrebam pe secretară ce toane are." Ne-a dat un exemplu interesant. Erau mai mulţi miniştri în încăpere. Ministrul de Finanţe, al Sănătăţii... A spus: "Nu vă faceţi treaba." "Am auzit ce se întâmplă în Oradea. Ce faceţi ? Staţi degeaba ?" "Vreţi să chem procurorul, să-i spun că nu v-aţi făcut treaba," "că furaţi bani de la stat, pentru că vă plătim bine ?" Se temeau. Dikoetter urmăreşte aceste aspecte. Sentimentul de singurătate, ideea că merită tot, vanitatea, teama în ambele direcţii. Teama echipei lui şi a poporului faţă de el şi teama lui faţă de ei. E un sentiment cu sens dublu.

Cristian Leonte - Am văzut o versiune a documentarului şi am ţinut un caiet la îndemână. Apar personaje bine-cunoscute. Ministrul de Externe, Ştefan Andrei, fiul lui Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru multă vreme. Ai vorbit cu Petre Gigea, ministrul de Finanţe. Sergiu Celac, translator în cadrul vizitei în Marea Britanie şi ambasador. Şi... Cineva din familia Preoteasa. Copiii. Grigore Preoteasa a murit în accidentul aviatic pomenit. Şi lista... Am şi sosia lui Ceauşescu. A fost un mit multă vreme, nu ştiam dacă există sau nu. Dar şi străini foarte importanţi. Robert Gates, fostul director al CIA-ului. - Consilierul... - Dennis Ross. Nu vorbesc doar despre acea perioadă, ci şi despre Ceauşescu din cealaltă parte a oglinzii. Ştim că Ceauşescu s-a dus acolo, cum a intervenit. Dar vedem şi perspectiva americană. Cum a fost să ajungi la aceşti oameni ?

John Florescu - Cunoşteam echipa lui Bush. L-am rugat pe şeful lui de personal să-mi facă legătura cu Bob Gates. Bob Gates e un om interesant. A condus CIA-ul când Ceauşescu era la putere. Mi-a spus că a vorbit cu Pacepa când a fugit. L-am întrebat ce părere are despre ce a spus Pacepa. "Nu am crezut mare lucru." Se punea problema dacă să-l trimită înapoi. Mi-a spus neoficial că s-a dus la preşedintele Carter, care încă mai trăieşte. I-a spus: "Nu credem că ştie mare lucru." Carter i-a zis să-l trimită înapoi. "Dacă-l trimitem înapoi, e un om mort." Carter e creştin, Gates l-a convins să nu-l trimită. Apoi i-au schimbat aspectul fizic şi identitatea. Partea interesantă la ei e că au altă perspectivă. Dennis Ross, care acum e implicat în negocierile din Gaza, îl cunoştea foarte bine pe Ceauşescu din perspectiva politicii americane. A spus: "Politica americană are două manete." "Interesul nostru şi principiile pe care le susţinem." "Uneori folosim o manetă mai mult decât pe cealaltă." "În acest caz am avut un standard dublu." "Aveam nevoie de Ceauşescu, pentru că ştia să se facă util."

Cristian Leonte - Te referi la SUA ?

John Florescu - Da. Îi cunoştea pe cei din Orientul Mijlociu, unde e o criză acum. Avea relaţii în China. L-am văzut cu Mao Zedong, în Beijing... Stând la aceeaşi masă, mâncau... Umăr lângă umăr. Când Ceauşescu a intrat, Mao a spus: "Stai lângă mine !" Deşi nu era liderul delegaţiei. Americanii au înţeles că le oferă o oportunitate şi au profitat de ea. În Coreea de Nord. Se spune că de aici i-a venit ideea cultului personalităţii. E fals, ideea îi venise mai devreme. Sentimentul lui Ceauşescu privind propria importanţă şi legătura cu poporul exista deja. Era influenţat de imaginile regelui. Avea un sceptru. Într-o poezie de la Doftana spunea că steagul comunist o să fie înălţat în locuri rezervate altora.

Dictator sau/și politician?

Cristian Leonte - Unul dintre americanii cu care ai vorbit în documentar, nu-mi amintesc cine, l-a descris pe Ceauşescu drept "şmecher, şiret, viclean". Sunt sinonime. O şiretenie elementară, dar foarte pragmatică şi funcţională. Era privit ca un lider de stat, nu drept cineva de dincolo de Cortina de Fier. Nu e descrierea unui dictator, ci a unui politician. A fost politician ?

John Florescu - Ai dreptate. Dennis Ross a spus asta. A zis că Ceauşescu vorbea ca un ţăran, nu ca un diplomat. Se înţelegea cu Arafat, pentru că şi el fusese sărac. Ceauşescu, la fel. Se înţelegea cu Sadat. Aveau încredere în el, aveau un limbaj comun. El facilita înţelegerile, le valida. Îl foloseau pe Ceauşescu ca să facă pace în Orientul Mijlociu. În legătură cu China... Nixon era conştient în '64 şi '65 că România se apropia de Mao Zedong. Nixon era un strateg mondial, alături de Kissinger. A remarcat relaţia cu conducerea chineză. Acum e cea mai importantă relaţie din lume. SUA-China. Nixon a remarcat asta. În 1967 vine în secret la Bucureşti. Fusese vicepreşedinte. A vrut să vorbească cu Ceauşescu. Poartă discuţii aici. Vorbesc despre China. Nixon a pomenit această relaţie într-o emisiune. După doi ani îi face o favoare şi apare într-o ţară comunistă. Prima vizită a unui preşedinte american după Yalta. Îl copleşeşte cu atenţia pe Ceauşescu. Apoi e implicat şi Kissinger. Kissinger a venit la miezul nopţii. Discută toată noaptea cu omologii chinezi la Bucureşti. Întâlniri secrete. Iar dimineaţa îl întreabă: "Vreţi să vă întâlniţi cu Ceauşescu ?" Kissinger a spus: "Nu, trebuie să dau raportul la Washington." S-a urcat în avion şi a plecat, dându-i raportul preşedintelui. Ceauşescu şi-a creat un rol extraordinar. N-a făcut-o gratis. Ce-a primit în schimb ? Bani. Banca Mondial, FMI-ul... În anii '70 România a primit mulţi bani. A primit tehnologie şi protecţie. "Sovieticilor, lăsaţi-l în pace ! E util." O mână a spălat-o pe alta. Când n-au mai avut nevoie de el, situaţia se schimbase, ţările est-europene renunţau la comunism, iar SUA vorbea direct cu Kremlinul, au scăpat de el. Între aceste momente a fost situaţia cu Pacepa. Acesta a fugit şi a spus povestea adevărată care n-a fost bine primită iniţial, cum spuneai. Nu puteau fi prieteni cu dictatorul din Europa de Est pentru că făcea lucruri oribile poporului său.

Cristian Leonte - Pacepa a reprezentat un moment important. Există nişte imagini interesante, când Ceauşescu vizita SUA şi era pe scenă cu Jimmy Carter. Pacepa era prezent. Am văzut aceste imagini deseori, dar nu ne-am gândit la Pacepa aşa. A fost începutului sfârşitului acestor relaţii de utilizare amicală şi de schimburi de avantaje ?

John Florescu - Presiunea era mare în Congres să nu colaboreze cu el. Veniseră aici, văzuseră sate distruse, văzuseră comunităţile protestante din Transilvania care erau sub o presiune uriaşă. Oamenii erau trimişi la "reeducare". Era o presiune mare în Congres, în ciuda spuselor preşedintelui, să nu ofere credite românilor. Carter era conştient de acest aspect. Dacă studiem ce spune, îşi alege cu atenţie cuvintele. Existau convenţii precum cea de la Helsinki. România nu respecta înţelegerile. De fapt, Ceauşescu nu respecta înţelegerile semnate. Totul s-a agravat când a trebuit să plătească băncile. Făcuseră împrumuturi în anii '70, iar în anii '80 trebuiau achitate. Gigea spune: "Trebuie să plătim." Ceauşescu a răspuns: "Să discutăm cu şefii de state, nu cu bancherii." - Gigea a zis: "Nu aşa se procedează." - Ca să scape de împrumuturi. Voia să le ignore. "O să plătim rapid." Gigea l-a contrazis. Occidentul ştia ce se întâmplă aici. Dar au ales să ignore situaţia din România. Dacă Uniunea Sovietică era sub presiune, occidentalii se bucurau. Dacă occidentalii puteau profita în criza cu care aveau de-a face, iar Ceauşescu le era de folos, îl ţineau în joc. Vorbeşte-ne despre personajele din România care apar în documentar. Am vorbit despre foşti lideri comunişti, miniştri şi aşa mai departe. Sunt istorici importanţi, o poetă apreciată... Ei vorbesc despre acea perioadă. Vorbeşte generaţiei tinere care va vedea filmul fără să trăiască acea perioadă. Trebuie să trăieşti cu guvernele pe care le alegi şi trebuie să fii foarte atent. Aş spune că, în acest caz, sunt multe exemple... Îl avem pe dl Ursu, al cărui tată a fost ucis... Andrei Ursu. Tatăl lui, Gheorghe Ursu, a fost ucis. Deşi nu fusese judecat oficial. E un om care a avut curajul să spună adevărul despre ce se petrecea după cutremur. A fost un cutremur în 1977. România a primit mulţi bani din toată lumea. Avem documente în care ambasadelor li s-a cerut să adune bani, cel puţin o mie de euro, iar banii urmau să fie folosiţi pentru reconstrucţii. 150 de milioane de dolari. Erau mulţi bani, mai ales atunci. Banii au fost folosiţi nu neapărat pentru repararea clădirilor şi rezolvarea problemelor despre care vorbea Ursu, ci pentru a pregăti construirea noului Bucureşti. Biserici şi case au fost distruse. Oamenii pot să treacă pe acolo, să vadă ce s-a făcut. O cincime din oraş a fost distrus. E crucial să ţinem cont de pericolele dictaturii. "A făcut treaba." Dar cine a plătit ? Blandiana vorbeşte despre succesele lui pe plan diplomatic, dar avortul era interzis, nu puteai călători nicăieri... - Nu puteai vorbi. - Trebuia să fii atent. Mentalitatea românilor era afectată. Mulţi români aveau aproape o existenţă schizofrenică. Ştiau cu cine puteau vorbi, în cine puteau avea încredere. Dar în uzine erau reprezentanţii partidului şi trebuia să fii atent ce spui. De asta, am discutat cu români de rând care ne-au spus ce însemna să trăieşti în anii '80 aşa.

Ieșirea brutală din scena istoriei

Cristian Leonte - Ai mulţi istorici excelenţi prezenţi în documentar. Nu doar Dikoetter, pe care l-am pomenit. Mai e şi Dennis Deletant, expert în România şi în comunism. Dl Cazacu, care lucra aici şi în străinătate. Şi un tânăr istoric, Mădălin Hodor, foarte implicat în discuţiile prezente. Şi sunt perspective diferite. N-am vorbit despre ea, despre tovarăşa Elena Ceauşescu. E o prezenţă puternică în serial. O să vedem serialul pe Voyo şi o s-o vedem cu anturajul ei. Importanţa ei a crescut spre finalul vieţii lui Ceauşescu. Avem aceste personaje din mai multe ere, unele au vorbit în exclusivitate cu tine şi echipa ta. Poate ultimul lor interviu... Sunt o dovadă valoroasă a ce s-a întâmplat în acele vremuri. Pe final, să vorbim despre prima secvenţă. E uluitoare. Elicopterul. Nu vreau să spun prea multe. Toţi cunoaştem imaginile cu elicopterul care se înalţă de pe acoperişul Comitetului Central şi dispare. Tu ai o altă variantă. S-o păstrăm secretă până la debutul serialului. Vorbeşte-mi despre imaginile pe care le-ai descoperit în arhivă după ce regimul a fost răsturnat.

John Florescu - Am încercat să filmăm în locuri neobişnuite, să folosim oameni neobişnuiţi în anumite locuri. Pentru scena cu sfârşitul vieţii l-am adus pe Boeru, şeful plutonului de execuţie. A fost întrebat dimineaţa: "Eşti pregătit să-l împuşti ?" A spus că da. Voiam să fie acolo unde sunt găurile de gloanţe... Găurile sunt false, le-am făcut pentru film. L-am întrebat ce a simţit când a tras 29 de gloanţe. A spus: "Am simţit că fac ce trebuie." "Nu-mi place să ucid un bărbat şi pe soţia lui." Dar n-avea regrete. Era militar, îşi făcea datoria. Ai pomenit elicopterul. Am încercat să înţelegem ce se întâmplă. Totul fusese planificat. Era în birou. Totul era aranjat. Trebuia să pleacă cu elicopterul. A avut probleme, apoi a decolat. Toată lumea spunea: "S-a terminat !" Când vorbeşte de la balcon cu mulţimea, e un moment în care se blochează şi spune... - Acest moment. - "Ce se întâmplă ?" Era desprins de realitate. În acea dimineaţă, un asistent a venit la el. Şi el a zis: "Ce bine ! Au venit muncitorii." Dar i-a răspuns: "N-au venit să vă salveze, ci să vă prindă." Încercăm să venim cu o perspectivă care n-a mai fost exploatată. Asta a fost ideea primei scene.

Cristian Leonte - Pentru a condimenta filmul, urmăreşti traseul pe care plănuise să fugă. Ne spui ce s-a întâmplat pe parcurs. Sunt mărturii importante. Sunt oameni obişnuiţi aflaţi în vârtejul istoriei atunci. Asta vedem la finalul documentarului. Respectă ordinea cronologică a evenimentelor vieţii lui Ceauşescu. Aşa e. Ce aşteptări ai ? Ce reacţii crezi că va stârni ?

John Florescu - Un aspect important e că 25% dintre români nu ştiu nimic despre el. O chelneriţă mi-a spus de curând... Am întrebat: "Dacă spun "Nicolae Ceauşescu", ce-ţi trece prin minte ?" A spus: "Cine e ?" Cred că e important ca oamenii să înţeleagă asta. Având în vedere impactul pe care l-a avut asupra ţării, trebuie să înţeleagă ce s-a întâmplat. Iar urmările regimului lui încă se regăsesc în ţară. Mă aştept ca suporterii lui aprigi să nu aprecieze adevărul, statisticile. Iar cei care i s-au împotrivit vor considera că ar fi trebuit să fim mai duri. Am prezentat ambele perspective. Am fost atenţi la ce am inclus. N-am avut multe persoane din exterior care să comenteze şi să interpreteze. Prezentăm faptele şi să sperăm că publicul o să spună: "Sunt informaţii corecte." Şi apoi îşi creează propria părere. Nu vreau să mă prefac infailibil. Sunt un intrus într-o anumită măsură. Nu vreau să-i interpretez eu viaţa.

Vizionează documentarul pe VOYO începând cu 6 decembrie!

Cristian Leonte - Lăsăm publicul să hotărască, în funcţie de informaţii. "E o lume în care aş vrea să trăiesc ?" Da sau nu. Intraţi pe VOYO, urmăriţi documentarul "Tovarăşu'". E un documentar în trei părţi. Urmăriţi-l de la cap la coadă începând cu 6 decembrie. E în exclusivitate pe VOYO. Vizionaţi-l !

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl