17 DECEMBRIE, ziua in care Ceausescu a ordonat sa se traga la Timisoara. Fiul unui martir: "Am doar o hartie in loc de tata"
17 decembrie 1989, a doua zi a Revolutiei Romane a fost si cea care a marcat, inceputul celor mai sangeroase evenimente din Europa acelor ani.
La Timisoara, militarii si trupele de militie au inceput macelul. Fara sa ezite, Ceausescu le-a ordonat sa traga in populatie. Locuitorii primului oras martir din Romania au scris cu sange o istorie a luptei pentru libertate. Iar astazi, dupa 25 de ani, rudele au venit sa-i planga la Cimitirul Eroilor.
Ordinul dictatorului s-a aplicat ferm: militarii si trupele de militie si securitate au tras in demonstranti, iar rafalele de gloante nu au iertat pe nimeni. Au cazut laolalta, tineri si adulti, care sperau sa duca o viata mai buna. Chiar si copiii au fost ucisi. Pretul platit a fost cutremurator: 112 morti si aproape 400 de raniti. Focurile de arma s-au auzit in Piata Libertatii, la Opera, la Podul Decebal, pe Calea Girocului si pe Calea Lipovei. Si treptele Catedralei Mitropolitane s-au umplut de sange. In urma celor morti au ramas parinti, frati si copii indurerati care ii plang si acum.
Andrei avea atunci 22 de ani si era student. A fost ucis in apartamentul sau de un glont tras din strada. Astazi, cei apropiati il plang cu lacrimi amare.
"Avea vise frumoase, era student, dorea sa realizeze foarte multe, dar din pacate i s-a frant avantul", isi aminteste matusa sa.
Aceasta femeie imparte astazi in Cimitirul Eroilor, coliva si colaci pentru fiica ei care s-a stins si ea acum 25 de ani. A iesit sa cumpere lapte pentru cei doi copii mici care o asteptau acasa, insa nu s-a mai intors.
"Sa cresti fara mama e cel mai greu lucru. Cand te doare ceva, cand plangi, cand strigi dupa ceva primul lucru ce strigi?! Mama..."
Catalin nu s-a impacat niciodata cu ideea ca tatal lui a murit. Pentru el Revolutia inseamna altceva decat se invata in manualele de istorie. Nu democratie, nu sansa la o viata mai buna. E singur, furios si fara sperante.
"Am ramas cu o hartie sa tina loc de tata! Si altii care n-au suferit ca mine au alte drepturi si de aia nu sunt multumit", spune el.
Unii realizati, altii dezamagiti de Romania democratica, acesti tineri alcatuiesc tabloul primei generatii, dupa multe decenii, care n-a mai fost de sacrificiu.
Pentru cei care si-au pierdut atunci oamenii cei mai dragi, zilele plumburii ale lui decembrie 1989 nu se vor sfarsi insa niciodata. Se vor intoarce mereu, ca un tipat urias de durere indreptat catre ceruri.
