Nicolae Paulescu, romanul care a contribuit la descoperirea insulinei si care merita un Nobel
Nicolae Constantin Paulescu a fost un medic si fiziolog roman, care a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic care avea sa fie denumit ulterior insulina.
Nicolae Constantin Paulescu s-a nascut la 8 noiembrie 1869 in Bucuresti. A urmat clasele elementare la „Scoala primara de baieti nr. 1 si in 1880 s-a inscris la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul), pe care-l va absolvi in 1888.
Inca din anii liceului, a dovedit o deosebita inclinare pentru stiintele naturale, pentru fizica si chimie, precum si pentru limbile straine, clasice si moderne.
Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, incepand cu anul 1888, obtinand in 1897 titlul de Doctor in Medicina cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetari asupra structurii splinei). A lucrat in spitalele din Paris, clinician si anatomo-patolog, apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900).
In anii 1897-1898 a urmat si cursurile de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, obtinand in 1899 titlul de Doctor in Stiinte cu lucrarile Cercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscarilor respiratorii si cardiace sub influenta diverselor pozitii ale corpului si Cauzele determinante si mecanismul mortii rapide consecutiva trecerii de la pozitia orizontala la cea verticala.
In anul 1901, a obtinut la Universitatea din Paris al doilea doctorat in stiinte cu dizertatia Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra actiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).
In anul 1900 s-a reintors in tara si a fost numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director al Clinicii de Medicina interna de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucuresti.
In anul 1902 a inceput sa predea cursul de Fiziologie, iar in 1905 a tinut trei lectii faimoase („Finalitatea in biologie”, „Materialismul”, „Suflet și Dumnezeu”), care vor alcatui volumul Notiunile „suflet” și „Dumnezeu” in fiziologie.
In 1906 a elaborat o metoda originala de extirpare a hipofizei la caine, care ulterior va fi aplicata si in chirurgia hipofizei la om.
Descoperirea "pancreinei" si ratarea premiului Nobel pentru Medicina
In 1916, Paulescu a obtinut un extras apos de pancreas care, injectat unui caine cu diabet, a dus la scaderea glucozei in sange. Dupa primul razboi mondial, si-a reluat cercetarile si a reusit sa izoleze hormonul pancreatic antidiabetic, pe care l-a denumit pancreina.
„Pancreina” brevetata de Paulescu in aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular de pancreas bovin, purificat partial prin adaugare de acid clorhidric și soda caustica. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor sai numai sub forma de clisma si nu a avut nici un efect asupra glicemiei.
Insulina a fost extrasa si purificata pentru prima oara de biochimistul canadian James B. Collip, in decembrie 1921, prin tratarea omogenizatului tisular de pancreas bovin cu alcool, eter și din nou alcool. Acest extract si-a dovedit eficacitatea in mod spectaculos incepand din ianuarie 1922, cand a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de la Toronto General Hospital.
In sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatii de Biologie, Nicolae Paulescu a prezentat in patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind actiunea extractului pancreatic in cazurile de diabet.
Cercetarea despre separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care il denumeste pancreina a aparut si in numarul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revista care aparea in Franta si Belgia.
In anul 1922, Paulescu obtine, de la Ministerul Industriei și Comertului din Romania, brevetul de inventie nr. 6255 intitulat „Pancreina si procedeul sau de fabricare”
In nici una din publicatiile sale, Nicolae Paulescu nu aminteste de experimentele similare publicate de Israel Kleiner in 1915 și 1919. Nu se stie daca Paulescu stia despre cercetarea savantului evreu, insa trebuie precizat ca opiniile sale antisemite au fost dintotdeauna cunoscute si sustinute fatis.
Publicatiile stiintifice ale lui Paulescu au precedat cu 8-10 luni anuntarea de catre savantii canadieni Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best a descoperirii insulinei.
Bazandu-se pe o traducere incorecta a textului articolelor publicate, Banting si Best neaga influenta rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu si afirma ca, desi Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic in a reduce cantitatea zaharului sau a ureei din sange a animalelor diabetice, el ar fi declarat ca injectiile nu ar avea efect.
Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina din anul 1923 ii recompenseaza pe Frederick G. Banting si John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.
In discursul de primire a premiului Nobel, Banting si Macleod au recunoscut contributia lui Paulescu in descoperirea insulinei.
Nicolae Paulescu a incetat din viata pe 19 iulie 1931. In anul 1990, savantul a fost numit post mortem membru al Academiei Romane. Trei ani mai tarziu a fost inaugurat la Bucuresti Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli metabolice Paulescu.
