Mircea Eliade, un erudit pasionat de religie si de cultura indiana, intr-o epoca a intolerantei
Scriitor, filosof si istoric al religiei, Mircea Eliade si-a trait ultimii ani din viata departe de tara, criticat de regimul comunist, care il catalogase drept “ideolog fascist”. El a simtit mereu o fascinatie deosebita fata de cultura indiana.
Mircea Eliade s-a nascut pe 13 martie 1907, in familia ofiterului Gheorghe Eliade. Tatal lui, fiind deosebit de religios, a inregistrat nasterea fiului sau cu 4 zile inainte de data reala, ca sa corespunda astfel cu Sarbatoarea celor patru martiri din Sebasta. Eliade a avut si o sora, Corina, care avea sa devina mama cunoscutului semiolog Sorin Alexandrescu.
Lucrarile literare si stiintifice ale lui Eliade au fost traduse in multe limbi de circulatie internationale. La randul sau, Eliade a fost un adevarat erudit, vorbind fluent 5 limbri straine (romana, franceza, germane, italiana, engleza) si cunoscand destul de bine alte 3 limbi (ebraica, persona, sanscrita).
In tinerete, Eliade a fost jurnalist si eseist, discipol al controversatului filosof de extrema dreapta Nae Ionescu si membru al societatii literare Criterion.
Atasat cultural al statului roman in Marea Britanie si Portugalia, si-a declarat simpatia pentru organizatia fascista antisemita Garda de Fier, fapt care i-a atras ulterior critici dure din partea autoritatilor comuniste. Mircea Eliade a devenit membru al Academiei Romane postum.
Eliade a fost fascinat inca din copilarie de folclorul romanesc si de religie, iar pe masura ce a crescut o ajuns la concluzia ca toate religiile lumii au o sursa comuna.
Complexat de aspectul sau fizic si de faptul ca incepea deja sa-si piarda vederea, a vrut sa demonstreze ca este mai puternic decat colegii sai, recurgand la experimente bizare: manca insecte si isi propunea sa doarma numai 4-5 ore pe noapte.
Primele sale lucrari publicate au fost Inamicul viermelui de matase (1921) si Cum am gasit piatra filosofala. Patru ani mai tarziu, si-a publicat autobiografia, intitulata Romanul adolescentului miop.
A terminat Facultatea de Litere si Filosofie de la Bucuresti in 1928, iar in ani studentiei l-a cunoscut pe Nae Ionescu, cel care avea sa-I devina bun prieten. Eliade a fost fascinat de ideile radicale ale lui Ionescu si de interesul deosebit al acestuia fata de religie.
Intre fascinatia pentru civilizatia indiana si ideile nationaliste
In 1928 Eliade a obtinut o bursa de studiu pentru 4 ani la Universitatea din Calcutta, India. Pe drum s-a oprit scurt timp la un ashram din Himalaya, unde a ramas o perioada.
El a devenit fascinate de filosofia Indiana si a invatat limbile sanscrita, pali si bengali cu profesorul Dasgupta, tatal frumoasei Maitreyi, despre care avea sa scrie un emotionant roman erotic. In India a avut ocazia sa-l intalneasca si pe Mahatma Gandhi, ale carui idei despre spiritualitate l-au influentat ulterior.
Relatia lui de dragoste cu Maitreyi Devi a inceput in 1930, cand Eliade locuia chiar in casa profesorului sau, Dasgupta. Trei ani mai traziu, Eliade a publicat o carte despre practicile Yoga.
Intors in Romania, a devenit asistenul lui Nae Ionescu, predand un curs despre metafizica. Tot in aceasta perioada s-a indargostit de Nina Mares, care era divortata si avea o fetita. In scurt timp cei doi s-au casatorit si Eliade a adoptata-o pe micuta Giza.
Pe 14 iulie 1938 Eliade a fost arestat pentru sustinerea acordata Garzii de Fier, care tocmai fusese scoasa in afara legii de regele Carol al II-lea. In anii urmatori a fost atasat cultural in Marea Britanie si Portugalia, sub regimul legionar si ulterior sub regimul maresalului Ion Antonescu.
Moartea sotiei sale Nina, provocata de un cancer uterin cauzat de un avort l-a aruncat pe Eliade intr-o depresie puternica. A incercat sa se trateze singur, cu antidepresive, extracte de passiflora si chiar cu metamfetamine. Nu era ceva complet nou pentru el, deoarece Eliade experimentase consumul de opium in timp sederii sale la Calcultta.
In 1945 s-a mutat cu fiica lui adoptiva in Franta si s-a casatorit cu Christinel Cotescu, o romanca aflata in exil, urmasa a unei familii de boieri.
In 1956 familia s-a mutat in Statele Unite, iar 10 ani mai tarziu Eliade a devenit membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte. Reabilitatea lui a inceput si in tara, treptat, sub regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
In ultimii ani ai vietii sale, trecutul lui de simpatizant fascist a fost scos tot mai mult in atentia presei, fapt care a dus la deteriorarea sanatatii sale.
Cu putin timp inainte sa moara, a primit Premiul Bordin al Academiei Franceze si titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universitatii din Washignton.
Mircea Eliade a murit in capitala Statelor Unite, in aprilie 1986. Cu doar 4 luni inainte, un incendiu distrusese biroul sau de la Scoala Teologica Meadville Lombard, accident pe care el l-a considerat “un semn de rau augur”. Trupul sau a fost incinerat la Chicago si la inmormantare au participat 1.200 de oameni.
Opera lui Mircea Eliade:
Opere stiintifice:
• Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
• Cosmologie si alchimie babiloniana (1937)
• Comentarii la legenda mesterului Manole (1943)
• Traité d'histoire des religions (1949)
• Le Sacré et le Profane (1956)
• Aspects du mythe (1963)
• Le mythe de l'éternel retour (1969)
• Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)
Opere literare:
• Romanul adolescentului miop, roman (1928)
• Gaudeamus, roman (1929)
• Isabel si apele diavolului, roman (1930)
• Lumina ce se stinge, roman (1931)
• Maitreyi, roman (1933)
• Intoarcerea din rai, roman (1934)
• Huliganii, roman (1935)
• Santier. Roman indirect (1935)
• Domnisoara Christina, roman (1936)
• India (1936)
• Sarpele, roman (1937)
• Nunta in cer, roman (1938)
• Secretul doctorului Honigberger, nuvela (1940)
• Nopti la Serampore (1940)
• Pe strada Mântuleasa, nuvela (1963)
• La tiganci, nuvela (1969)
• Noapte de Sanziene, roman (1971)
• In curte la Dionis, roman (1977)
• 19 trandafiri, roman (1980)
• Viata noua (Stefania), roman neterminat
Opere memorialistice:
• Romanul adolescentului miop, scris in 1927, publicat de Mircea Handoca abia in anul 1989
• Jurnal, doua volume (versiunea in limba romana a fost restabilita de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
• Memorii, doua volume, 1991 (autobiografia sa)
• Jurnal portughez si alte scrieri, Humanitas, 2006
• Incercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006
