Tudor Chirila, o copilarie pe scena mamei si citind peste umar cartile tatalui. Ce i-a spus Malaele inainte sa dea la teatru

Autentic, discret cu viata privata, nonconformist, cult, vulcanic - Chirila spune despre el ca e doar suma a ceea ce a citit si a oamenilor pe care i-a intalnit.

Vulcanic, frumos, contradictoriu, complicat, cand cincic, cand sensibil, Tudor Chirila e artistul care arde pe scena. 

Idolul tinerei generatii, dar si a celor care in ultimii 18 ani i-au cantat si ascultat muzica, Chirila este vocea care vorbeste in numele celor care se regasesc in mesajele lui.

"Am incercat si eu, fie ca a fost experienta personala sa fac un soi de exorcizare prin muzica. Asta e un avantaj al unui artist care se reflecta pe sine pentru ca poate sa se gandeasca la el si intr-un mod asa terapeuitic si sa-si vindece niste traume macar exprimandu-le", spune Tudor.

Citește și

Cum a ajuns Ana Ularu sa joace alaturi de Bradley Cooper. "In lipsa ofertelor din Romania, ma bat cu restul continentului"

Intalnirea cu el nu te poate lasa fara intrebari. Se dezvaluie pe scena, insa in spatele ei e vedeta care-si tine departe viata privata. Cult, discret, dificil uneori, asumat in tot ceea ce face, Chirila e OMUL SPECTACOL.

"Viata mea nu a fost tot timpul una de carturar muzical. Am avut experiente radicale. Nu mi-e rusine cu nimic din ce am facut si in principiu consider ca viata mea personala e treaba mea, dar n-ai cum de multe ori sa o desparti de viata profesionala. Nu a fost cea mai ok si nu e linistita nici acum si probabil nici nu va fi vreodata foarte simpla", explica Tudor Chirila.

Si poate tot acest succes n-ar fi existat daca el n-ar fi fost autentic.

"Viata mea a fost putin mai ciudata pentru ca eu m-am lovit de realitatea cruda a scenei la varsta de cinci ani. Pentru ca la varsta de 5 ani, la Teatrul de Comedie, Sanda Toma si Iarina Demian, ea fiind mama mea, ma aveau intr-un spectacol care se numea Cercul de Creta Caucazian, unde era o scena in care un copil era disputat de doua femei".

A crescut la umbra unor parinti celebri

Mama, Iarina Demian actrita de teatru si film, dar si regizor si tatal, Ioan Chirila, cronicar si jurnalist sportiv, autorul a 27 volume de publicistica.

"La ambii am asistat la felul in care lucrau. Am crescut in teatru cu mama si in redactie cu tata si l-am vazut pe tata scriindu-si cartile in biroul mic din apartamentul nostru din piata 1 Mai."

"Cand barbatul meu scria o carte, mai ales cand era pe final, ei doi stateau si citeau din spate", povesteste si Iarina Demian, mama lui Tudor.

"Ei au fost primele modele, de la ei am invatat ca trebuie sa faci ceva ca sa faci ceva", spune si Tudor.

Cel care i-a intuit talentul muzical a fost tatal lui. Raspunsul la intrebarea ce vrei sa faci cand vei fi mare a venit destul de tarziu cand…deja era mare. In ultimul an de liceu

"Asta inainte cu sase luni de examen, intr-o calatorie cu liftul de la parter la etajul sase, in care trebuie sa-i spun neaparat ce am de gand ca nu se mai poate asa", isi aminteste Tudor.

"Pentru ca el nu-si manifesta nici o dorinta precisa despre ce ar face am intrebat foarte suparata ce faci te-ai hotarat? Si el a zis pai dau la teatru. I-am spus ca n-ar fi rau, dar du-te la Malaele ca o sa-ti spuna mai multe decat mine. El i-a spus un lucru foarte dragut: bai, am bagat destui natarai ca tine in institut, tu o sa fii destul de bine", 

La teatru a intrat printre primii. Insa nici macar atunci n-avea imaginea proiectiei lui pe o scena.

"Mi se parea ca facultatea este reperul sau etalonul libertatii. Iei la facultate si facultatea este de fapt o rasplata pentru ca ai muncit sa iei la facultate si dupa aia poti sa bei si sa te distrezi de dimineata pana seara si te mai duci si la cursuri. Cam asa in mintea mea."

Fenomenul Vama Veche

A fost perioada marilor trailor. A emotiilor intense. A vietii lipsita de griji pe care avea sa o cante mai tarziu in versurile a ceea ce va deveni un fenomen: VAMA VECHE.

Povestea vechii vami incepe intr-o noapte de vara a anului 1995, intr-un bar unde l-a cunoscut pe Liviu Manescu. Un tanar intors din Statele Unite.

Prima apartie pe scena se intampla in toamna anului 1996 cand s-au auzit primele acorduri ale melodiei "Nu am chef azi".

Vama Veche devenise imnul celor care traiau libertate. "Am sa intorc barbat", "Nu am chef azi", "Vara asta", "Nu ne mai trageti pe dreapta", sunt doar cateva dintre piesele care aduceau in fata scenei mii de fani la concerte. In 2006 au decis sa se desparta, iar Tudor Chirila avea sa porneasca un nou proiect VAMA.

In noua formula e tot el, dar oarecum altul. Cu Vama, a scris si versuri manifest cu mesaj politic.

"Noi suntem o generatie care a pierdut, ne-am vazut de treaba si n-am facut nimic ca sa facem un context pentru copiii nostri si acum stam si ne plangem de mila. Noi am facut un cantec, se numeste Declar Pierduta Tara si care este din perspectiva unui copil care la 18 ani va pleca din Romania", spunea Tudor in timpul unui concert.

YES LA VOT

Anul acesta a fost una dintre vocile importante care a mobilizat tinerii sa iasa la vot. Iar in ziua celui de-al doilea tur de scrutin a iesit in piata ca sa protesteze impotriva faptului ca romanii din diaspora nu puteau sa voteze.

"Nu puteam sa stau acasa, era revoltator. Mi-a adus aminte de momentele cand aveam 17 ani si mergeam in Piata Universitatii cu o pancarda cu golan suta la suta si incercam inca de atunci sa schimbam lucrurile. Ne-am dus in acelasi loc si am luptat pentru asta in acelasi loc in care azi o generatie care comunica pe Facebook si socializeaza intens si cu o reactie foarte rapida face acelasi lucru lucru."

Despre libertate, despre nevoia de modele, despre curajul de aface ce-ti place le-a vorbit tinerilor mergand in 20 de licee sau scriind pe blogul lui. Platforma care-i gazduieste gandurile si cauzele in care crede. Iar una dintre ele este cea in care lupta alaturi de Asociatia Daruieste Viata pentru copiii bolnavi de cancer.

Capitolul Vocea Romaniei

A primit multe de la viata. A facut doar ce i-a placut si ce a simtit. Iar anul acesta avea sa accepte o noua provocare. Intrarea in juriul de la Vocea Romaniei avea sa-l aduca in atentia publicului larg facand-l cunoscut si celor care nu ii ascultau muzica.

"Am avut urmatorul dialog la poarta:
- Buna ziua
- Buna ziua
- Unde mergeti?
- La Vocea Romaniei
- Si ce sunteti, concurent?
- Nu zic, jurat
- Jurat, cum va numiti?
- Tudor Chirila
- Bine, mergeti

Trebuie sa ajung mai celebru", glumeste Tudor.

A avut un an plin in care a facut ce i-a placut: doua filme unul regizat de un grec, altul de un roman. In teatru a urcat pe scena cu doua piese: Tartuffe de Molière la Teatrul de Comedie si Coada de Israel Horovitz, in regia Iarinei Demian, mama lui, la Teatrul Bulandra.

Intr-o lume a ierarhiilor nu exista un absolut loc intai si eu am picat in aceasta plasa si la un moment dat intr-o seara am intrebat-o pe mama probabil plin de orgoliu pe care mi-l reprosez dar cu care traiesc. Zic "Mama, sunt cel mai bun in spectacolul asta?" Si mama mi-a zis "n-ai invatat nimic din spectacolul asta"

Cu Iarina Demian a lucrat multe piese. Isi priveste azi fiul cu maturitatea colegului de breasla care stie care in fata un actor talentat.

"Nu vreau sa-l laud pe Tudor, ca are si multe defecte, dar e un profesionist si-l admir foarte mult pentru cum si-a construit viata, fiindca a avut si multe dezamagiri", spune mama lui Tudor.

Intr-o lume a primului loc, Tudor Chirila s-a asezat acolo unde a simtit el ca ii e locul. Si de acolo le vorbeste celor care ii inteleg mesajele.

Cu tot ce a facut in muzica, teatru, film prin cuvantul scris si atitudine civica a reusit sa deschida mintile tinerei generatii care i-a dovedit ca puterea e la ea. Le daruieste prin cantec povestile lui de viata pentru ca ascultand la ele sa schimbe ceva in inimile si in faptele lor. Pentru ca experientele traite de ei de azi, vor fi Romania e maine.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă