Monica Boseff, romanca ce salveaza victimele sclaviei. "Cand a fost adusa la noi nu vorbea, nu stia cine e, cum o cheama"

Scolita in Statele Unite, dar revenita acasa tocmai pentru ca nu a vrut sa inchida ochii in fata realitatii de aici, Monica isi vede mai departe de ambitii. Lucreaza cu fete recuperate de politistii de la Crima Organizata. A salvat pana acum peste 200 de adolescente si tinere rapite, batute, abuzate, torturate, infometate si obligate sa se prostitueze. Le invata sa isi traiasca viata si incearca sa le ajute sa se integreze in societate. Chiar daca ii ia ani de zile, la fiecare caz in parte. De la ea, victimele afla ce inseamna normalitatea. Le deschide ochii in fata sperantei si mai ales a iubirii. Fara Monica, cel mai probabil, ar fi ajuns din nou pe mainile traficantilor.

Insusi John Kerry, secretarul de stat al SUA, a premiat-o pentru ceea ce face pentru victimele traficului de persoane. “Nimic nu ne da mai multa speranta decat curajul unora care se ridica si spun tare si raspicat. Vom opri asta’”, spunea atunci seful diplomatiei americane.

“Romania are tot ce-i trebuie are tot potentialul ca sa aratam ca noi stim sa facem diferenta”, spune Monica. Crezul ei ramane de neclintit: “Putem!” Desi acasa, in Romania, prea putini i-au recunoscut meritele. Iar asta in conditiile in care traficul de persoane este un fenomen pe care statul inca nu a reusit sa il anihileze. Suntem pe locul trei in Uniunea Europeana, dupa Olanda si Marea Britanie, la acest capitol.

Citește și

15 ciobani, munciti ca niste robi de un proprietar de turme din Tulcea. Despre soarta a alti 25 de sclavi nu se stie NIMIC

Monica Boseff : “Nu exista sa nu poti face ceva dar e foarte greu sa-ti parasesti zona de confort si nu esti dispus sa te arunci cu capul inainte intr-un lucru despre care nu stii mare lucru. Omul alege sa-si anestezieze constiinta e mult mai usor. Zici ‘aoleu, Doamne, bine ca nu mi s-a intamplat mie si celor dragi ai mei’ sau ‘da draga am auzit dar bine ca e doar la aia si nu e si la noi aici ‘. Nu m-am vazut ca un erou. Potentialul de a fi erou il are orice om, e vorba de bunavointa de a-ti dori cu tot sufletul ca la finalul zilei cand pui capul pe perna, sa stii ca n-ai trecut pe langa un om care sufera fara sa faci ceva“, spune ea cu patima in timp ce tine in brate bebelusul uneia dintre victimele traficului de carne vie.

“Faptul ca un copilas e rezultatul unui abuz nu e vina lui si nici a mamei care a suferit abuzul. Ce ma tine pe mine si ma incurajeaza fantastic este dorinta acelei femei care a trecut prin iad dus-intors de a se ridica, de a sta pe doua picioare, de a imbratisa din nou viata, de a iubi acest copil cu toata fiinta ei".

O revolta faptul ca oamenii le pun usor etichete fetelor. "Stiau in ce se baga!" - a auzit, deseori, despre adolescente rapite de acasa, abuzate si devenite... mame, fara voie. Atunci, le povesteste si celor care se grabesc sa judece despre infernul prin care trec...

“In momentul in care mama se mai razvratea putin copilul era bagat in cada si se dadea drumul la apa clocotita peste el. Ce faci ca mama? Despre lucrurile astea nu stiu cat se vorbeste, de accea lumea foarte usor spune ‘Lasa, ma, nu stia ea la ce se baga?’. Am avut un caz cand i s-a spus fetei ‘eu sunt destupat la minte, metoda lover boy, cum sa te pun eu sa fii doar cu mine’. Si cand fata a zis ca nu e OX cum sa faca asta, a turnat ulei incins peste ea. Iti mai trebuie si altceva ca sa faci ce ti se spune? A fost vreodata cineva dintre astia care judecat si stigmatizeaza pus intr-o situatie de genul asta sa-mi spuna si mie cum se simte?”

Monica Boseff a avut sansa sa studieze Medicina in afara tarii, dupa Revolutie. S-a intors in Romania, desi putea ramane pe bani frumosi, in Statele Unite. Si s-a ocupat de o fundatie umanitara, patronata de doi doctori americani, sot si sotie. In 2011, cuplul s-a retras, sa-si vada de nepoti. Monica si-a folosit toata experienta pentru un nou proiect. Un centru pentru victimele traficului de persoane. Pana in prezent, a lucrat cu 210 tinere scapate din mainile infractorilor.

Multe dintre ele minore rapite, abuzate, infometate, batute, vandute si obligate sa se prostitueze... ani la rand. Toate au ajuns la primul si singurul centru de urgenta din Romania. Infiintat de Monica si a carui adresa este, si in prezent, secreta. Nu i-a fost deloc usor. Si nu prin prisma meseriei. A activitatii de acolo. Ci pentru ca a trebuit sa lupte cu sistemul si cu mentalitatea romaneasca.

Monica Boseff: “Oamenii ar trebui sa fie altii, nu numiti politic, cum stim foarte bine ca sunt in pozitiile aste a. nu au nicio treaba cu traficul de persoane, nu palpita in ei nimic. Zici ca au zeama de lamaie in vene, nu sange. N-am vorbit pana acum cuiva care sa nu verse o lacrima, sa nu zica ‘Doamna, m-ati impresionat fantastic, ce proiect nemaipomenit’. Ok, foarte bine, stii ce, nu ma complimenta ca nu ne casatorim si hai, gata, sa suflecam manecile, sa trecem la treaba ca complimentele astea nu platesc facturi si nu le hranesc pe supravietuitoare, nici cursurile vocationale, nici inscrierea la scoala. Emotia care nu e pusa in practica nu face doi bani.”

Pe emotie se bazeaza cand lucreaza cu fetele salvate. La centrul Monicai vin victime recuperate de ofiterii de la Crima Organizata dupa descinderi. Primesc asistenta medicala, hrana, haine si au parte de consiliere psihologica. Fac scoala si sunt ajutate sa isi aleaga o meserie, pentru ca integrarea lor in societate sa fie fireasca. De fapt, la centru, Monica le invata, pur si simplu...sa traiasca. Poate dura si doi ani sa se intample asta.

“Eu n-am avut dragoste de mama dar langa Monica am simtit dragostea aia si simt dragostea aia de mama si chiar ma bucur pentru treaba asta”, spune una dintre el. “Ma simt ca acasa simt ca am pe cineva apropiat. Orice ma doare vin si povestesc ba cu mamica ba cu fetele si simt ca sunt ascultata si simt ca pot sa trec prin toate greutatile”.

Incearca sa le imbarbateze. Dar nu ii este usor. Aceste fete au trait, la propriu, in Iad. Monica povesteste: “9 ani de zile a fost tinuta intr-un beci, undeva aici in zona Capitalei, singurul contact uman pe care il avea era cu traficantii si cu clientii. A nascut in perioada de trafic un baietel care i-a fost luat imediat dupa nastere, nimic nu stie de el. Are pe corp si semnele torturilor: lobii urechii taiati cu foarfeca si cand a fost adusa la noi nu vorbea deloc, nu stia cine e, cum o cheama, cati ani are, tara, locul, anul, ziua, nimic absolut nimic. De multe ori esti provocat si ai emotii puternice nervii intinsi la maximum. M-am gandit ca daca vreau cu un lucru sa plece fetele din programul, daca e ceva ce vreau sa tina minte pe tot restul vietii lor este ca sunt iubite neconditionat pentru cine sunt ele. Daca e ceva ce darama orice zid, aia este iubirea.”

Si a reusit. Un exemplu este aceasta tanara, careia nu o sa-i dezvaluim identitatea din motive evidente. A fost sechestrata, batuta si obligata sa se prositueze in tara si strainatate. In urma abuzurilor a ramas gravda, dar a fost obligata de traficanti sa renunte la sarcina. A fost salvata de politistii straini si trimisa in Romania, la centrul Monicai. Care a lucrat un si jumatate cu ea, pana a pus-o pe picioare. In prezent, tanara este casatorita. Isi doreste cu disperare un bebelus, insa traumele pe care le-a suferit au lasat urme dureroase. De cand e maritata a pierdut doua sarcini. Spune ca Moncia e mai mult ca o mama pentru ea.

“Am crezut ca niciodata nu o sa mai vad libertatea”, spune tanara. A avut insa norocul sa ajunga la Monica. Desi, acum, e la casa ei continua sa o viziteze la centru. Uneori, chiar ea le aduce celorlalte victime zambetul pe buze. Speranta ca se poate trai si altfel. Iar astazi, pur si simplu surprinzator, chiar este o zi speciala. A facut un test de sarcina si a ramas gravida. “Sunt doua dungi aici din alea rosii care se uita la mine de zor”, spune ea.

Sunt scene care ne fac sa intelegem ca acesta este, de fapt, harul Monicai. Sa convinga niste copile abuzate inca de la 4, 5 ani ca viata poate fi frumoasa. Ca merita sa lupte cu propriile amintiri, cu propriile cosmaruri, cu proprii demoni.... Pentru ca valoarea lor nu este eticheta cu pret pe care au purtat-o atata amar de vreme. Sunt fiinte si au tot dreptul sa se bucure, sa rada, sa spere. Nu sunt o marfa cuantificabila. “Toate stiu pretul - cu cat au fost vandute, cu cat au fost cumparate, cat facea intr-o seara dar niciuna nu stia care era valoarea ei”, spune Monica.

La centru, e sarbatoare mare. Vestea sarcinii prietenei lor le-a inviorat pe celelalte tinere. Monica le-a luat acasa la ea, sa le pregateasca ceva dulce. Face frecvent asta. Tocmai pentru a intari ideea de familie. Patru fete si doi copilasi - un baietel de patru ani si o fetita de cinci luni - locuiesc in prezent, in centrul Monicai. Sustinut cu fonduri provenite exclusiv din donatii.

Dorinta ei este sa ridice o casa de tranzitie. Un loc in care victimele traficului de carne vie pot sta o perioada, pana cand pot reveni, in siguranta, in scoietate. 200.000 de euro i-ar trebui pentru a demara lucrarile la un bloc de garsoniere. Pana acum, nu a gasit parteneri dispusi sa puna umarul la acest proiect. E hotarata insa sa bata la toate usile pentru a transforma acest vis in realitate. Pentru a le oferi o viata normala celor care li s-a rapit inca din frageda pruncie acest drept. 

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale