Campioana de box a Romaniei care si-a petrecut copilaria in orfelinate si pe strazi. "De foame, rupeam lucerna si mancam"

Lupta la cea mai usoara categorie - 48 de kilograme - si de cand a pus manusile in maini a luat in fiecare an titlul de campioana nationala. O performanta cu totul uluitoare, avand in vedere ca s-a apucat de box tarziu, la 20 de ani. Plange ca un copil atunci cand aude imnul, pe podium, sau cand arbitrul ii ridica mana la final de meci, si nu are adevarsar in Romania la categoria ei. Deasupra celor 13 titluri nationale are 3 titluri de campioana europeana, plus alte 3 de vicecampioana mondiala.

Sportul i-a adus multa bucurie. Victoriile au fost recompensate mai putin cu bani, dar Steluta descoperit cum e sa fie laudata, ovationata si respectata. Pana la limuzina, podiumuri, si performante Steluta a cunoscut viata de orfan, cu multe batai si abuzuri. Abandonata la nastere in maternitate, si-a petrecut copilaria si adolescenta prin case de copii, dar si pe strazi. A dormit prin parcuri, prin scari de bloc si prin statii de autobuz.

Pana la majorat, a stat in 2 orfelinate si la asezamantul unei biserici. De acolo a luat drumul strazilor. Asa se incheie in Romania cele mai multe iesiri din casa de copii. A plecat sa faca loc altor orfani. “Foarte mult am plans”, spune acum. “Am plans din cauza vremurilor acelea dificile si bataile care erau si chinurile, momentele, nu aveau cum sa nu plangi pentru ca noi nu aveam o viata normala. “

Spune ca si-a iertat dascalii, dar nu poate uita corectiile primite. Un fost pedagog se arata bucuros ca o stie de mica, dar nu-si aminteste s-o fi batut… prea rau. “Sa stiti ca sunt foarte multi copii care, imi zic domnule, bine mi-ati facut atunci! Ce se intampla, eu am raspundere fata de ei!”

Citește și

Asistenta maternala acuzata ca a batut si chinuit doi orfani pe care ii avea in grija. Chinurile cumplite indurate de copii

Steluta Duta spuner acum: “Pentru mine poate nu existau oameni, cand ii vedeam si cand ne bateau cu atata ura, De ce dati in noi, de ce dati cu atata ura, dati-mi si mie bata cu care ma bateti, sa dau si eu, dar eu nu pot ca eu nu am sufletul ala ca dumneavoastra si nu pot.”

O emotioneaza teribil oamenii fara adapost, pe langa care trec toti. Masca dura din box, cade in fata suferintei celor in nevoie. “De exemplu aseara cand m-am dus la magazin, am calcat pe un om al strazii. Si asa de rau mi-a parut ca l-am calcat, si am trecut pe langa el si mi-aduceam aminte eu din trecut.”

Antrenorul de la lotul national de box, Adrian Lacatusu, acolo unde Steluta se pregateste inaintea marilor concursuri, spune ca, paradoxal, bataile nu au inrait-o, ci din contra, au facut-o mai sensibila. “Prima data cand a venit am intrebat-o mai de ce ai ales boxul? Mi-a spus : “Aici nu poate sa ma bata nimeni mai mult decat la casa de copii. Atat de mult a suferit ea acolo, ca a spus eu niciodata nu o sa pot sa ii bat pe altii, mai bine merg la sport si acolo imi vars energia, si asta a facut.”

In jungla strazii, s-a temut sa nu fie batjocorita, si sa nu cada prada drogurilor. Cand alti colegi trageau din punga cu aurolac ori isi injectau substante si multi au plecat sa isi faca veacul prin canalele din Bucuresti, ea a ales… munca. A vandut tei cules din copacii de pe strazi, a facut curatenie prin piete, a lucrat cu ziua, la tara, si a ingrijit batrani. Cand mureau, Steluta, copil fiind, ii spala si ii imbraca pentru inmormantare. Dar cel mai tare a afectat-o sa vada alti copii, fericiti de sarbatori, alaturi de parintii lor. “Era dureros, ma uitam cum ii ingrijeste, cum le vorbeste, cand le lua jucarii, noi nu aveam jucarii, noi, noi nu vedeam macar o papusa.”

Mama a lasat-o in maternitate cu inca un frate geaman, atunci cand i-a parasit. Steluta a aflat tarziu, ca este paznic la oi, se muta de la o stana la alta prin zona Moldovei. Sistemul i-a despartit de mici, in timp ce parintii mai avea alti 7 copii, din care ulterior 3 au murit. Cat a fost in protectia statului, nu a tinut legatura cu niciuna din rudele ei. “Este cel mai greu, esti ca si cum ai fi un om al nimanui!”

Abia la 17 ani a aflat unde traiesc parintii ei – la marginea unui sat, aproape de orasul Ramnicu Sarat. A mers la muncile campului, cu ziua, prin comunele de la tara si asa a ajuns aproape de locurile natale. “Era lumea, si tata ca nu il cunosteam, si lumea: “Baiatul asta e al lui Duta, seamana cu el. Cand am vazut, aoleu, astia sunt parintii mei? Si pe urma se pune in sant sa planga, el!”

Tatal Stelutei s-a stins in urma cu 3 ani, iar mama traieste in prezent cu o sora a sportivei, bolnava psihic, si cu un alt frate, care munceste rar, cu ziua prin sat. Toti 3 impart o singura camera, iar casa a inceput sa se darame. “Pur si simplu nu am cuvinte, imi pare rau de ei, dar nu ii judec, e foarte greu, in situatia in care sunt ei”, spune Steluta

Si-a iertat parintii si nu-i judeca. O doare sa vada saracia apasatoare, care i-a lovit. Cand au parasit-o, aveau gospodarie mare, cu animale si oratanii. Mama ei spune ca se gandea sa o ia mai tarziu, dar apoi sotul s-a imbolnavit iar ea a trebuit sa aiba grija de gospodarie.

Cei care au parasit-o candva, pe cand aveau gospodaria plina, au ajuns acum la foametea si lipsurile pe care le traia Steluta, pe strazi, odinioara. Vadit afectat, antrenorul campioanei intervine in ajutorul lor.

Steluta nu ia nicio decizie in privinta banilor, fara incuviintarea mentorului ei. Omul stie cat de greu s-a zbatut Steluta sa faca economii din ce castiga in sport, iar acum e dispusa sa-I dea aproape pe toti, ca sa isi ajute familia. Fata ii face insa mamei un repros: ca nu si-a invatat copiii sa fie gospodari de mici, ca sa nu ajunga sa cada casa pe ei, iar buruienile sa le bata in geam. Dupa atatia ani de pribegie, nu intelege de alti tineri se cearta cu parintii si aleg sa fuga de acasa, ajungand pe strazi.

“Exista un parinte, are cine sa aiba grija de tine si sa te intrebe daca esti bine in primul rand, daca esti sanatos, la mine, pur si simplu, puteam sa plec, ca nu interesa pe nimeni, puteam sa dispar de pe acest pamant ca nimanui nu-i parea rau de persoana mea”, spune Steluta.

Pe strazi, cea mai crunta lupta, a fost cu … foamea. Stela si alti 2 fosti colegi de orfelinat, au amintiri uimitoare : “Eu, chiar adevarat, de ce sa mint, chiar am mancat lucerna. De foame. Si ajung si eu la vorba lui, era buna. Si ma umflam in burta. Rupeam, smulgeam si mancam.”

I-a fost teama de strada, dar a preferat-o, in locul batailor interminabile din sistem. A inceput sa fuga din camine la varsta la care alti copii mergeau pentru prima data la scoala. Bataile i-au lasat semne care se vad si azi.

Viseaza sa aiba o familie, proprii copiii. Rationalul a invins deocamdata inima. “Mi-ar placea, dar este o responsabilitate foarte mare, e foarte usor sa spui sa pronunti ca iti doresti o familie. Mi-as dori dar ma sperie un pic, am o teama un pic, e adevarat ca imi doresc sa am si eu copil, sa imi spuna si mie mama, care eu nu am avut mama, si chiar asa avea mare grija si sa ii ofer tot ce eu nu am avut.“

Simte ca nu poate face copii, cat timp nu detine o casa. Locuieste cu chirie, intr-o garsoniera primita de la primarie in 2010, cand a devenit cetatean de onoare al Buzaului. Strange bani, in speranta ca o va cumpara, candva. “M-as bucura ca aceasta garsoniera care am primit-o sa pot sa o cumpar, si sa fie chiar a mea, oficial, cu acte, atunci pot sa spun si eu ca sunt un om realizat si un om cu picioarele pe pamant, si atunci poate ma gandesc si eu mai departe sa imi intelemez o familie.”

A primit 4 pereti, si a facut o modernizare majora. Traieste decent, si e recunoscatoare ca are macar atat. “Am plans cand am primit telefonul, de la antrenorul meu, erqam la lot, mai aveam 2 saptamani sa plec la mondiale, si ca Duta Steluta ai primit garsoniera din partea primariei.”

Box-ul i-a adus alinare si a dus-o pe 4 continente, la zeci de competitii internationale. A fost gazduita in hoteluri cu pretentii si a vizitat locuri pe care altii le vad doar in poze.

Despre Stela s-a facut un documentar, care a castigat marele premiu, la un festival al filmului de arta. Se bazeaza pe povestea scrisa chiar de antrenorul care a descoperit-o la Buzau, si care a pus pe hartie copilaria zbuciumata a sportivei. In cinematograful din oras, 150 de persoane au ras si plans la premiera, si asa au cunoscut-o mai bine pe pe cea care isi juca propriul rol. Steluta a stat in primul rand la proiectie, si a ales sa-i aiba alaturi pe cativa dintre cei cu care a copilarit prin orfelinate.

Au puterea sa rada acum, si spune ca n-ar fi rezistat, daca si-ar fi luat prea in serios acele perioade. La cinematograf a primit flori, a dat autografe si s-a fotografiat cu cei veniti la proiectie. A zambit mult. A trait doua vieti paralele, si nu-i este rusine sa arate de unde a plecat. Unii dintre cei prezenti o stiau din sala de sport. Multi altii, de pe strazi.

Emotionat pana la lacrimi de pelicula a fost in primul rand mentorul Stelutei, cel care a plans oricum si atunci cand a scris cartea, antrenorul Constantin Voicilas. “Imi imaginez ca poate sa fie sora mea, fiica mea, mama mea”.

Ea ii spune tata, iar el o prezinta drept fiica lui. Steluta l-a cunoscut la sala de box in 2002, la putin timp dupa ce fetele antrenorului plecasera in Franta, unde una este profesoara, si cealalta medic. “M-a schimbat ea!”, spune Constantin Voicilas. “M-am oprit din toate indeletnicirile mele si m-am ocupat de sportiva Steluta Duta. Si am vrut sa imi dau eu un extemporal al vietii mele, sa vad unde pot sa ajung.”

Sala de box i-a devenit la inceput, si loc de antrenament si casa. Antrenorul i-a permis sa doarma pe o saltea, in vestiarul fetelor. “S-a prins antrenorul ca nu aveam unde sa dorm. Am inceput antrenamentul exact pe stomacul gol, eu l-am mintit pe antrenor ca am ce sa mananc, unde sa dorm, de fapt, nu aveam”.

Cand a venit la sala, avea 7 clase si abia putea citi. Antrenorul s-a tinut de capul ei pana a absolvit o scoala profesionala, si in paralel, a obtinut titlul de antrenor emerit al sportului. Si ca sa poata beneficia de salariu lunar, de sportiv, a ajutat-o sa se incrie la Clubul Armatei din capitala. Cand a fost premiata la Ministerul Apararii, era cea mai micuta din grupul sportivilor.

Adrian Lacatusu: “Daca vorbim de Steluta de acum, ea este simbolul sau inima echipei. Daca vorbim de Steluta care a venit la box, cred ca boxul a ajutat-o si chiar i-a schimbat viata, nu stiu ce ar fi facut ea, daca nu ar fi facut box. E clar, e un copil bun, are un fond bun, a luat ce e bun de acolo de unde a crescut.”

A inceput mai nou sa antreneze copii si juniori, pe care nu-i invata doar cum sa loveasca in ring, ci si cum sa faca fata hopurilor din viata. “Am aici cativa copii mici, de care ma ocup, ii antrenez, si am si acasa copiii unor vecini care ii iau si ii antrenez si invata foarte bine si sunt si intr-o situatie cum am fost si eu. Le arat cupe le arat medalii, uite atatia ani m-am chinuit si eu si ei sunt tineri, sunt mici, eu m-am apucat la o varsta foarte mare, si am spus ca au tot viitorul in fata si le-am spus sa puna mana sa invete carte pentru ca au niste parinti extraordinari.

Viata inseamna de multe ori saracie si drame. Steluta nu si-a plans de mila, a strans din dinti si a cautat mereu sa depaseasca lipsurile, singuratatea si tristetea. Un pumn de om cu un munte de suflet a aratat tuturor ca poti reusi, din nimic. “Ma uit in manutele astea mici, cata forta, cata munca, si cata rabdare si cate sacrificii am facut, si cand ma duc la mine acasa si deschid usa, sunt tare mandra de mine si tare fericita pentru ca ceea ce am realizat eu pe munca mea, si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea si increderea si in primul rand sanatate!”

S-a luptat cu propriul destin, si-a invins temerile si are puterea sa isi infrunte trecutul cu zambetul pe buze. S-a zbatut ca sa isi poata depasi conditia, a stat departe de vicii si probleme, a parasit strada. A dus imnul si steagul Romaniei in marile competitii ale lumii, ca un veritabil campion. A ramas un om simplu, modest si generos. E singura care a reusit, in familia care a alungat-o. Nu ii judeca pe cei care i-au dat viata si ii priveste cu bunatate pe toti cei care i-au facut rau candva. Steluta Duta lasa in urma trecutul trist si se refugiaza in marea performanta, acolo unde isi scrie singura, povestea de succes.

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale