1 Decembrie: Olga Gudynn a transformat gradinitele intr-o afacere de succes
Are putin peste 30 de ani, 5 gradinite si o scoala particulara. Soarta a 500 de copii sta in mainile ei. Cand ea investea in educatie, in jurul ei altii dadeau tunuri din imobiliare.
Astazi insa vede roadele muncii: prima ei generatie a trecut in clasa a 5-a. A avut fler si pasiune, iar numele ei a devenit un brand. O cheama Olga Gudynn si in fata ei, multi parinti spun "Jos palaria!".
E blonda, sexy si daca o intalnesti pe strada, o confunzi usor cu blonda de la Drept. Se prezinta Olga si nici nu ti-ar putea trece prin cap ca ea singura a cladit de la zero o institutie de invatamant.
Ce face pe unii oameni sa plateasca de buna voie mii de euro pentru educatia unui tanc de 2-3 ani?
Diferenta dintre stat si privat se vede cu ochiul liber: gradinita particulara e o casuta din turta dulce, cu patina vremii care starneste chiar si imaginatia celor mari. In ea, cei mici isi aduc parintii - macar o data pe luna la atelierul de creatie.
In timp ce adultii se imprietenesc, copiii invata sa tina in mana o pensula, se umplu de acuarela din cap pana-n picioare si nimeni nu tipa la ei c-au facut mizerie sau ca si-au patat rochita. Fiindca sunt liberi sa descopere.
Inteligenta emotionala: sa stii sa te stapanesti, sa stii sa-ti feliciti adversarul cand castiga in fata ta si sa-ti pot controla emotiile ca sa valorifici orice situatie in care te-ai afla, se invata de la 3 ani.
Educatoarele, scolite in strainatate, transforma fiecare lectie intr-o aventura demna de povestit acasa. La grupe mai mari, insisi copiii sunt actori in scene rupte din viata de zi cu zi. Intr-o gradinita privata, la 2-3 ani, nu esti prea mic sa folosesti cutitul, fiindca deja stii sa-ti prepari independent o salata de fructe.
Fiecare copil de gradinita are caietul sau: cu fotografii, abtibilduri colorate primite ca premiu si in care educatoarea le scrie parintilor.
Copiii sunt tratati de la egal la egal, stimulati sa-si spuna pasurile. Regulile sunt un pic pe dos fata de cele cu care ne-a obisnuit scoala clasica: aici toti copiii sunt la panoul de onoare. Fotografia dispare doar daca ai facut o rautate.
Decorul in care copiii invata este de poveste, unde mai pui ca pana si baia este in clasa, nu departe pe coridor. Cei mai multi scolari stau pana seara, cand parintii isi termina serviciul. De aceea mananca la scoala si isi fac temele tot aici. Cand e vreme frumoasa monteaza in parc casute pentru pasari si planteaza copaci. Invata sa iubeasca natura, s-o inteleaga si sa fie buni.
Ca sa invete ce e suferinta si ca pot sa ajute, au fost la Vadu Rosca sa se joace cu copiii loviti de inundatii. In scolile private, copiii invata sa fie toleranti si sa-si chiverniseasca banii - fac arta plastica si vand obiecte la licitatii. Ce se intampla cu banii stransi hotarasc in consiliul clasei. Se numeste educatie antreprenoriala.
Olga recunoaste ca succesul scolii sta in oamenii pe care i-a strans in jurul ei: 125 de angajati. E vorba de respect fata de copii.
Olga n-a predat niciodata, dar ca sa poata conduce ditamai scoala s-a apucat de studii: pedagogie, psihologie, si e convinsa fara modestie ca meseria ei e mai crunta decat cea a medicilor.
Olga e cu inima indoita ca nu are inca clase de gimnaziu si se gandeste cu teama ca micii ei scolari au fost poate prea rasfatati si se confrunta acum cu sistemul mai Spartan din scolile de stat.
Si incet, dar sigur, si-n scolile de stat mentalitatea se schimba. Acasa, dupa 10 ore de munca, Olga se joaca cu fiul ei, Andreas.
Din umbra, o ajuta sotul ei, pe care l-a convins acum 8 ani sa-i dea bani sa deschida o gradinita.
Astazi, proiectul Olgai nu mai poate fi oprit: acorda burse de studii copiilor cu probleme de sanatate dar care vor sa invete.
Olga vrea sa deschida scoala gimnaziala, un campus scolar si are toate sansele sa duca renumele tarii noastre si in lume, fiindca de curand a primit cereri serioase pentru franciza: de la canadieni, bulgari si greci. Jos Palaria!
