Datele îngrijorătoare despre capitala Mexicului provin de la noul satelit NISAR (NASA-ISRO Synthetic Aperture Radar), informează miercuri Space.com, preluat de Agerpres. Orașul, în care locuiesc peste 20 de milioane de oameni, se scufundă treptat din cauza pompării excesive a apelor subterane și a greutății uriașe a infrastructurii urbane, iar imaginile radar recente arată pentru prima dată cu o precizie milimetrică amploarea acestui proces.
Un satelit revoluționar care vede sub un centimetru
Satelitul NISAR, lansat la 30 iulie 2025 printr-un parteneriat între NASA și agenția spațială indiană ISRO, are misiunea de a monitoriza în timp real schimbările produse la suprafața Pământului – de la scufundarea terenurilor și retragerea ghețarilor până la mișcarea plăcilor tectonice. Instrumentul poate detecta deformări ale solului cu o marjă de eroare mai mică de 1 centimetru, iar imaginile sale confirmă acum ceea ce se știa încă din 1925: o mare parte din Ciudad de Mexico se scufundă într-un ritm vertiginos.
„Procesul de scufundare al orașului Ciudad de Mexico este de notorietate, iar astfel de imagini reprezintă doar începutul pentru NISAR”, a declarat David Bekaert, de la Institutul Flamand pentru Cercetări Tehnologice din Belgia și membru al echipei de cercetare NISAR.
De ce se scufundă Ciudad de Mexico
Orașul este construit deasupra unui acvifer – un strat subteran de rocă și nisip permeabile, lăsat în urmă de albia secată a unui lac străvechi. Pomparea intensă a apei subterane, combinată cu greutatea extinderii urbane, comprimă aceste straturi sedimentare. Rezultatul este o tasare accentuată a solului, care duce la deteriorarea clădirilor, a infrastructurii și chiar a sistemului de metrou.
Pentru a pune această rată de scufundare în perspectivă: Îngerul Independenței – coloana de 36 de metri din inima orașului, construită în 1910 – a necesitat deja adăugarea a 14 trepte noi pentru a compensa scufundarea diferențiată a terenului din jur.
Tehnologia radar care vede prin vegetație
NISAR transportă două tipuri de radar cu apertură sintetică (SAR): unul în banda L (unde lungi, construit de NASA), sensibil la schimbările din roca de bază și gheață, și unul în banda S (unde mai scurte, construit de ISRO), sensibil la vegetație. Datele din banda L au fost folosite în acest studiu despre Ciudad de Mexico.
„Radarul în bandă L pe unde lungi al NISAR va face posibilă detectarea și monitorizarea tasării terenului în regiuni mai dificile și cu vegetație densă, cum ar fi comunitățile de coastă, unde acestea pot avea efectul amplificat atât al tasării terenului, cât și al creșterii nivelului mării”, a declarat Craig Ferguson, director adjunct al NISAR la sediul NASA din Washington, D.C.
Satelitul acoperă întreaga suprafață a Pământului la fiecare 12 zile, iar datele sale sunt captate de cel mai mare reflector de antenă radar construit vreodată de NASA – un colector în formă de tambur de 12 metri lungime.
Imaginea radar a orașului Ciudad de Mexico arată ca o pată contradictorie de vopsea albastră și galbenă. Culorile sunt false, concepute pentru a evidenția schimbările solului. Albastrul închis reprezintă părți ale orașului care s-au scufundat cu peste 2 cm în perioada octombrie 2025 – ianuarie 2026 (sezonul uscat din Mexic). Zonele galbene și verzi reprezintă zgomot rezidual, despre care cercetătorii cred că va scădea pe măsură ce NISAR va trece mai des deasupra Mexicului.
„Imagini de acest gen confirmă faptul că măsurătorile NISAR se aliniază cu așteptările”, a spus Ferguson.
Viitorul: noi descoperiri în întreaga lume
Capacitățile unice ale NISAR îi permit să monitorizeze tasarea terenului la nivel global, inclusiv în zone de coastă unde efectele combinate ale scufundării solului și ale creșterii nivelului mării sunt cel mai periculoase. „Vom vedea un aflux de noi descoperiri din întreaga lume, având în vedere capacitățile unice de detectare ale NISAR și acoperirea sa globală constantă”, a concluzionat Bekaert.
