Drumul Iadului. Reportaj din Pakistan, unde oamenii isi risca vietile pentru un pumn de dolari.VIDEO

Este vorba despre Trecatoarea Lowari, care incepe din orasul pakistanez Dir si se intinde pe o distanta de 240 de kilometri prin micile asezari tribale de la granita cu Afganistan. "Drumul Iadului", asa cum este numita de localnici, este singura ruta care poate fi folosita pentru aprovizionarea satelor din valea Chitral, din nord-vestul Pakistanului. Este un drum unde cea mai mica greseala poate fi fatala. Cei 20.000 de oameni din Dir traiesc de pe urma acestui drum, incarcand si descarcand tone de produse in camioane, in fiecare zi.

Camioanele reprezinta singura sursa de asigurare a unui nivel de trai pentru acesti oameni, care se impart in soferi, mecanici si asistenti de toate varsetele, care muncesc zilnic in praf si poluare.

Drumul Iadului

Kamara este un om de afaceri de succes, in varsta de 33 de ani, care detine doua camioane. Unul este incarcat cu doua tone de zahar, destinat unui sat din Valea Chitral, si este condus de unul dintre cei mai buni soferi ai sai, Dawoud. "Dawoud este platit cu 60$ pe luna, iar el munceste impreuna cu fratele sau mai mic. Ei fac o echipa foarte buna, foarte curajoasa", spune Kamara despre cei doi barbati.

In Pakistan, 60 de dolari reprezinta salariul mediu. Insa, din moment ce exista foarte putini oameni care accepta aceste sarcini periculoase, Kamara ofera un bonus de 90$ pentru fiecare drum efectuat intr-o zi - oferta care nu poate fi refuzata de cei doi soferi.

Drumul Iadului se intinde prin munti, sute de kilometri, in locuri care te lasa fara rasuflare, descurajand chiar si pe cei mai experimentati soferi, care nu reusesc sa duca la bun sfarsit aceasta ruta intr-o singura zi. Dawoud, care este sofer de 10 ani, vrea de fiecare data sa faca acest drum intr-o singura zi, de cat mai multe ori, ca sa puna mana pe bonus-ul sefului. "Am o relatie extrem de stransa cu camionul meu. Este ca o casa pentru mine, Aici mananca si dorm. Imi petrec mult mai mult timp decat acasa.", explica el in reportajul Al Jazeera.

Autovehiculul sau este extrem de vechi, cu un tablou de bord intepenit la 776.000 de km. Dawoud si Khalid l-au decorat cum au vrut ei, cu fotografii ale premierului Pakistanului Benazir Bhutto, care formeaza un colaj prin cabina alaturi de idoli ai cinematografiei indiene.

"Nu exista viitor"

Prima incercare a calatoriei apare imediat dupa ce sunt parcursi primii 2.000 de metri in drumurile intortocheate ale muntelui. Zapada topiat formeaza torenti care serpuiesc pe drum si curg cu o viteza de zeci de metri dintr-o data, provocand gauri mari si alunecari de teren. Iar fiecare drum efectuat distruge si mai mult cauciucurile. In urma cu 4 ani, guvernul pakistanez a finantat constructia unui tunel prin munti, din cauza numarului foarte mare de persoane care mureau in Trecatoarea Lowari.

"Priviti la acest tunel. In curand vom putea sa traversam muntele, lucru care ne va usura mai mult vietile si locurile noastre de munca. Insa, deocamdata, inca avem de trecut acest varf, care are o inaltime de 3.100 de metri, si nu stim daca vom reusi." spune Dawoud, care sustine ca salariul pe care-l ia ii ajunge ca sa isi hraneasca sotia, mama si cei 3 copii.

"Nu exista viitor. Muncim, pur si simplu. Aceasta slujba nu are viitor. Castig doar atat cat sa-mi intretin familia, asa ca de unde credeti ca as putea sa-mi cumpar propriul camion?", mai spune el.

In schimb, fratele sau Khalid este mai optimist: "Eu am de gand sa economisesc 45$ si sa cumpar un camion. Imediat cum o sa am banii asta o sa fac."

Cei doi frati se confrunta cu cea mai periculoasa parte a calatoriei, din cauza topirii zapezilor, care provoaca avalanse si alunecari de teren. Ei reusesc sa urce 1.000 de metri cu o viteza de 3 km/h - o adevarata incercare chiar si pentru cei mai experimentati soferi. La altitudinea de 2.800 de metri, lipsa de oxigen provoaca somnolenta, iar concentrarea devine o adevarata corvoada. Chiar si cea mai mica miscare necesita un efort mare, iar cine reuseste sa ramana treaz isi castiga .. viata.