Romania e a ta! Drumul de 17 ani al lui Emanuel - dintr-o gura de canal la un hotel de 5 stele
Pentru oricare dintre noi, drumul de la subsol la etajul 21 al unui hotel e o chestiune de cateva secunde, cu liftul. Pentru Emanuel e povestea vietii lui, un drum care i-a luat 34 de ani.
ANGAJATUL ANULUI LA INTERCONTINENTAL, UN BAIAT PLECAT DIN CANAL
E de 4 ani steward la cel mai luxos etaj al unui hotel de 5 stele din inima Bucurestiului si are statutul de "angajatul anului", ales din toti cei peste 250 de angajati. El, cel care inainte, a trait 20 de ani in canalele de la Gara de Nord, in aburi de aurolac si apoi dependent de heroina.
Era parte din Statul Romania de sub pamant, pentru care nimeni nu mai crede real intr-o solutie. Si totusi, am gasit astazi,un barbat la casa lui, cu nevasta si cu un copil pentru care construieste o viata complet diferita de a lui. Emanuel este astazi parte din Romania tuturor posibilitatilor frumoase.
Emanuel chiar traieste astazi in alta lume: "Uite chiar la Gara de nord am trait 20 de ani"
In urma cu 17 ani, la prima stire facuta de Pro Tv despre aurolacii de la Gara de Nord, pe Emanuel l-am gasit intr-un canal.
Dupa 20 de ani de trai in canal, a iesit complet de acolo. Astazi, intra la serviciu prin usi care se deschid singure.
Emanuel stie bine de tot ca sacii cu bani si norocul nu pica din cer. I-au trebuit vreo 30 de ani sa inteleaga, din care 20, printre tevi si vata de sticla, printre batai si degradare.
"Nu e posibil, dar e posibi. Stii cum e, Dumnezeu face totul posibil pentru fiecare. Nici acum nu pot sa ma trezesc. Ia, uite, ba, Emanuel lucreaza la Inter. Si-a schimbat viata.", spune Emanuel.
De cativa ani, aduna diplome de angajat model. Din circa 250, cati lucreaza la hotel, l-au ales pe el angajatul lunii de mai multe ori, apoi angajatul anului.
"E foarte harnic, e foarte dedicat in ce face. De cate ori il vad prin hotel, el zambeste", ne-a marturisit si Stefan Frank, General Manager.
Ajunge primul la serviciu, cu o ora inainte de program, la 6 dimineata, si are o energie cat pentru doi.
"El vorbeste putin engleza, eu vorbesc un pic de romana. El zice in engleza, dar eu le inteleg tot pe limba mea. Avem propria noastra limba, un pic de engleza, un pic de romana, ne intelegem intr-un final.", ne spune Alfonso Salvaggio, Executive Chief.
ROMANUL CARE A TRAIT DOUA VIETI
Prietenii lui de azi si prietenii lui din trecut fac parte din doua lumi care nu se intersecteaza niciodata, asa cum Emanuel pare ca a trait doua vieti diametral opuse intr-una singura.
"Nebunica, ce faci nebunica? Cati ani ai? Uita-te si tu, nu s-a schimbat deloc. In canalul asta am trait eu 20 de ani, in zona asta, si-am trait ca ei, la mila altora, si-acum s-au schimbat lucrurile. Uite, ei aici traiesc, asta stiu ei ca e bine, degeaba le spui. Dar ia scoate-i si baga-i intr-un program. Eu cred ca exista speranta pentru oricine sa iasa de unde e."
Crede ca exista o speranta pentru ceilalti, el, care e exceptia. Emanuel mai trece din cand in cand sa-si infrunte trecutul, voluntar pentru fundatii sau doar ca sa-si aminteasca ce a lasat el in urma .
"Sumudicaaa... vino incoa, ba, unde te duci? Ai bani? Da tigari ai? Nu vrei sa te lasi? Sa renunti. Sa te angajezi.Ce-ti aduce strada, aurolac, bautura." Au crescut impreuna si sunt acum atat de diferiti.
Emanuel, care a trait 20 de ani exact ca Sumudica, pe unde apuca, doarme acum in garsoniera lui.
"Am aproape 6 ani de cand stau aici. Nu m-am gandit niciodata ca o sa am casa mea. M-am gandit doar asa, ca viata trece pe langa mine si eu la fel. Cum s-a putut asta? Cu un pic de ambitie, cu oameni care mi-au dat niste sfaturi. Uite, asta e casa mea, vedeti. Nu e palat, dar e bine ca am un acoperis deasupra capului. Si uite, gasesti si o mancare calda, o varza, paine, nu de-aia de-mi spargeam eu capul cu ea. Uite, aicea stau eu. El e baiatul meu."
IRINA, FEMEIA CARE I-A SCHIMBAT DESTINUL
E baiatul lui, pentru ca el l-a crescut. A cunoscut-o pe Irina, care ii e astazi sotie, la cateva luni dupa ce ea tocmai nascuse. Irina era primul om din viata lui Emanuel care ii cerea imposibilul: sa fie responsabil. Copilul ei a devenit si al lui, fara sa stea pe ganduri.
"Normal ca l-am crescut. Era Irina la munca, eu aveam grija de el, sa manance, il stergeam de... na, de toate astea. Dupa-aia il luam de la gradinita. Il luam de la gradinita, il aduceam acasa, il puneam sa doarma, faceam lapte, il puneam sa doarma. Cine se gandea vreodata sa schimb pampers si sa fac biberon? A aparut tata din cer, asa, deodata."
"Cand eram pe strada, faceam ce e pe strada. In familie, fac ce e in familie. I-am luat si televizor, si calculator i-am luat, i-am luat de toate. Si stai putin. Scoate sacul de sub pat. Are aicea la jucarii, eu n-aveam cand eram mic... sau papusi fara cap. Deci pe la 8 ani eram acolo, in canal varsta lui, 8 ani, eu eram in canal. Deci eu nu realizam ce se intampla cu mine. Mi se parea ceva neiesit din comun, mie mi se parea ceva bine de tot sa fie."
INTR-O FAMILIE PLINA DE VIOLENTA, CU UN TATA BETIV, A PLECAT DE ACASA DE LA 7 ANI
La 7 ani, cand altii incepeau scoala, el invata sa-si prepare aurolacul. In canal. Oriunde, i se parea atunci ca e mai bine decat la el acasa.
"Cine se trezea, eu sau sora-mea, lua incaltamintea. Cine se trezea primul ala era tare. Si eu daca vedeam ca ea a luat, ieseam descult pe jos. Ma taiam, intrau cuie in picioare."
Impartea aceeasi pereche de incaltaminte cu sora lui si isi dorea sa aiba ceva, orice, numai al lui.
"Eu i-am cerut mamei cadou cand eram mic si in loc de cadou ce mi-a luat. Mie mi-a luat un iaurt, un sana, atat am primit. Si m-a si injurat... adica nu cu rautate, dar mi-a zis n-am, ia si tu de aicea."
A fugit de acasa pentru ca simtea ca oriunde i-ar fi mai bine decat in preajma propriului sau tata.
"Betiv, ce vrei? Asta e omul. Si n-am ce sa-i reprosez ca era tot timpul beat. Dar imi aduc aminte ca se certa cu mama, era tot timpul beat si atunci am fugit de acasa. La aproape 7 ani. Am fugit. Acum a auzit ca sa inteleaga si el ce inseamna sa traiesti pe strada, ce inseamna sa traiesti intr-o casa... mai incolo, cand se face mare, ii zici, bai, tata, stii care-i treaba, eu am trait pe strada."
"Mereu ii zic acelasi lucru, sa invete. Ca daca inveti ceva, inveti pentru tine, nu inveti pentru absolut nimeni. Daca vrei sa fii ca mine, sa fii. Daca nu, trebuie sa muncesti. Tre sa muncesti ca sa primesti ceva."
"AM FOST ACOLO... AM FOST ACOLO, UITE-MA ACUM. MAI AI CEVA DE REPROSAT?"
Intre cei 20 de ani in canal, printre sobolani si vata de sticla si barbatul de azi, cu familie, casa si slujba, Emanuel a mai trait o perioada dura si lunga, 4 ani, in care s-a curatat de murdarie, de dependenta de droguri, de violenta, de trecut.
"Schimbarea a fost dupa 3 ani de agonie a lui cu mine-n casa. Si dupa atatea violente si dupa atatia bani furati. Eu nu ma ajungeam cu salariul deloc.", spune Irina Balaciu, sotia lui Emanuel.
Intauntrul lui s-a schimbat complet, dupa mai multe incercari, dupa sevraj, dupa un an la reabilitare, in programul unei fundatii care ii ajuta pe dependentii de droguri sa-si revina la viata
"Cand l-am vazut prima oara era rau, rau, rau. Ba, va asigur eu ca nu reusiti. Era violent si frustrat. Mi-era frica de el.", spune Catalin Baciu, director executiv Teen Challenge.
"Am avut momente in care am vrut sa plec. Cred ca au fost vreo 58 de momente. Erau in mintea mea - ba, de ce stai aici. Du-te, ba, distreaza-te.", isi aminteste Emanuel.
"In 2003 am descoperit cine era adevaratul Emanuel. Un om senzational. Trebuie sa spargi o gheata, gheata aia te sparge si pe tine. Important e sa-si doreasca sa iasa din mediul ala. Manuel a fost cu siguranta unul dintre baietii aia. Cand a iesit din canal, cu toate ca era cu seringa acolo, a zis eu m-am saturat de viata asta", spune Emanuel despre sine.
Cu slujba si familie, Emanuel e astazi un om in randul lumii.
Reporter: "Asta e bucuria ta? Ca poti sa ai card de metrou?"
Emanuel: "Pai, normal. Si de metrou si de toate. Pai inainte puteam sa am asta? Acum imi permit, ca muncesc, am tot ce-mi trebuie."
Acum viseaza sa devina bucatar sef. Are planuri mari si pentru baiatul lui, toate in Romania, tara in care a fost posibil ca el sa-si petreaca toata copilaria sub pamant.
"N-am dat vina pe nimeni si nu dau vina pe nimeni. Responsabil am fost eu ca am plecat de acasa. Pentru tot ce s-a intamplat." - Emanuel Balaciu.
Dar tot al lui este si meritul ca astazi traieste frumos, intr-o tara cu adevarat a tuturor posibilitatilor:
"Nu mi-e rusine ca asta e viata. Am fost acolo, am fost acolo, uite-ma acum. Mai ai ceva de reprosat?"
